Deuteronomul 17 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Închinarea la idoli

1„Când aduci jertfe Domnului,

Să nu așezi, în fața Lui,

Un bou, un miel, vreo vită care

O meteahană, în trup, are;

Lucrul acesta – îți pot spune –

Că nu-i decât o urâciune.”

Pedeapsa pentru închinarea la idoli

2„Poate-n cetățile pe care

Ai să le locuiești tu, are

Să se găsească un bărbat

Sau o femeie ce-a călcat

Ăst legământ al Domnului,

Făcând doar rău în fața Lui.

3Poate că oamenii acei

Sluji-vor altor dumnezei

Și se vor închina la soare,

La lună, sau la oastea care,

Cerul întreg, l-a împânzit,

Făcând cum nu v-am poruncit.

4Când vei lua la cunoștință

Despre o astfel de ființă,

Să cercetezi amănunțit,

Să vezi de-i drept ce s-a zvonit.

Dacă va fi întemeiat

Zvonul pe care l-ai aflat –

Deci dacă astă urâciune

S-a săvârșit, precum se spune –

5Pe cel ce este vinovat –

Fie femeie, sau bărbat –

De astă faptă, să te duci

Grabnic atunci și să-l aduci

La porțile cetății tale

Și-acolo, pentru ale sale

Rele făcute, negreșit,

Cu moartea fi-va pedepsit.

Cu pietre – precum am mai zis –

Omul acel va fi ucis.

6Cel cari de moarte-i vinovat,

Să fie omorât de-ndat’,

Dar trebuie ca să se știe

Că nu-i destul o mărturie

Făcută împotriva lui.

Lua-vei viața omului,

Doar dacă martorii acei,

În număr, sunt măcar doi, trei.

7Asupra celui vinovat,

Martorul trebuie chemat

Pentru a fi întâiul care

Ridică brațul să-l omoare.

Abia apoi, va fi lovit

De-ntreg poporul, negreșit.

Astfel, vei scoate, orice rău,

Din mijlocul neamului tău.”

Scaunul de judecată

8„De-ți va fi greu, cumva, vreodată,

Ca să rostești o judecată

Asupra unei pricini care

La un omor e privitoare,

La ne-nțelegeri sau rănire –

Iscând, astfel, nemulțumire

Și ceartă în a ta cetate –

Iată cum fi-vor rezolvate:

Ai să te scoli și-ai să te sui

Atunci, în fața Domnului,

La locu-ales de Domnul tău

Spre-a-Și așeza Numele Său.

9Să mergi la preot, la Levit,

La cel cari fi-va împlinit

Atuncea, în al tău popor,

Slujba de-nalt judecător,

Și să le ceri lor lămurire,

Despre a ta nedumerire.

Ei vor putea a înțelege,

Iar ce e hotărât prin lege,

Au să îți spună, negreșit.

10Apoi, precum te-au sfătuit

Aceștia, ai să faci de-ndat’.

Să faci precum te-au învățat,

În locu-ales de Domnul tău

Spre-a-Și așeza Numele Său.

11Vei face totul – se-nțelege –

Așa cum e cerut prin lege

Și precum au să hotărască

Cei care-au să te sfătuiască.

Să nu te-abați la stânga ta

Și-asemenea, nici la dreapta

Din hotărârea lor luată,

Ci tu s-o împlinești pe dată.

12Omul cel care, de mândrie,

Oprit atunci are să fie

De-a asculta cuvântul spus

De preotul acolo pus

Ca să-I slujească Domnului,

Sau de-al judecătorului,

Are să fie pedepsit,

Pe loc, cu moartea, negreșit.

Vei scoate răul, în ăst fel,

Din mijlocul lui Israel.

13În felu-acesta, orice ins

Va fi, de teamă-atunci, cuprins,

Și nimeni – în popor aflat –

N-o să mai fie îngâmfat.”

Lege pentru împărat

14„Când vei intra în țara care,

Domnul – să ți-o dea ție – are,

Când te vei așeza în ea,

Când locuință vei avea

Și ai să zici: „Un împărat,

Vreau, peste mine, așezat,

Așa precum au, bunăoară,

Popoarele cari mă-nconjoară”,

15Poți să îți pui, bine-nțeles,

Dar el va trebui ales

De către Domnul Dumnezeu.

Dintre-ai tăi frați, să iei, mereu,

Pe cel ce fi-va împărat.

Străinul nu va fi luat,

Căci împăratul e ales

Dintre-ai tăi frați, bine-nțeles.

16Deci împăratul, să ai știre

Că nu trebuie-n stăpânire,

Mulți cai să aibă, ca altfel,

Să nu cumva să-ntoarcă el,

Către Egipt, al său popor

Pentru mulțimea cailor,

Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum,

Să nu vă-ntoarceți, nicidecum”.

17De-asemenea, în număr mare,

Să nu aibă neveste care

Să îi abată inima

Și să îl facă a urma

Gândul de a fi adunat

Aur și-argint, neîncetat.

18Pe al său scaun de domnie,

Când o să stea, să i se scrie

O copie – să aibă parte

De astă lege – într-o carte.

Deci preoții care-au să fie

Din a lui Levi seminție,

Această carte, să i-o dea,

Mereu s-o aibă-alăturea.

19Legea aceasta, în ăst fel,

Va fi lângă-mpăratu-acel,

Să poată ca să o citească.

Atât timp cât o să trăiască,

Va învăța din ea, mereu,

Că trebuie – de Dumnezeu –

Teamă să aibă, să-I păzească

Legea, precum și să-mplinească

Tot ceea ce s-a poruncit.

20În felu-acesta, negreșit,

Nu-și va-nălța inima lui,

Peste cea a poporului,

Și-atunci, nici nu se va abate

De la poruncile ce-s date,

Spre dreapta sau spre stânga. El,

În mijlocul lui Israel –

Dacă așa se va purta –

Ca împărat, mult timp va sta,

Căci vor spori zile lui –

Precum și-ale urmașului

Pe care o să-l zămislească –

Și mult pe lume-o să trăiască.”