Iosua 15 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ținutul seminției lui Iuda

1Fiii lui Iuda au primit,

Prin sorți, ținutul potrivit

Cu casele din seminție.

Se întindea a lor moșie,

Către hotarul cel pe care

La miazăzi Edomu-l are,

Pân’ la pustia, Țin, chemată.

2Spre miazăzi, marea Sărată

Întreg hotarul îl cuprinde

Și către golf apoi se-ntinde

Și-l ocolește spre-a păzi

Partea cea mai de miazăzi.

3Apoi, hotarul s-a-ndreptat

Spre miazănoapte și-a urcat

Spre Acrabim. În calea lui,

Prindea pământul Ținului.

Apoi, la miazăzi ieșea

La Cades-Barnea și mergea

Drept prin Hețron, către Adar,

Și se-ntorcea la Carca iar.

4De-acolo, prin Ațmon trecea

Și-apoi, în urmă atingea

Râul ce-i al Egiptului,

Continuându-și drumul lui

Până când ajungea la mare.

Acesta e hotarul care,

În miazăzi, l-a dobândit

Iuda atunci. În răsărit,

5El cuprindea marea Sărată

Și atingea gura formată

De apele Iordanului

La revărsarea râului.

Din golful pe care-l făcea

Marea acolo, el pornea

Spre miazănoapte, ajungând

6Pân’ la Bet-Hogla și trecând

Pe lângă Bet-Araba care

Rămâne-n miazănoapte-n zare.

Apoi, hotarul a urcat

La piatra care s-a chemat

„A lui Bohan” – el e fecior

Din neamul Rubeniților.

7Mergând pe-al granițelor fir

Se-ajunge-n urmă în Debir.

Valea Acor se pierde-n zare

La bunicică depărtare

De-acel hotar care pornește

Spre miazănoapte și se-oprește

Chiar la Ghilgal. Ghilgalul are,

În fața lui, suișul care,

Drept Adumim, este chemat

Și-n miazăzi este aflat,

Față de apa râului

Ce curge pe la poala lui.

Hotaru-apoi, se mărginește

Cu apa care se numește

En-Șemeș, după care el

Ajunge la En-Roguel.

8În urmă, el trece prin vale –

Prin Ben-Hinom – în a sa cale.

La miazăzi, valea avea

Acel ținut ce se numea

Iebus, pe care azi îl știm

Că e chemat Ierusalim.

Urca pe vârful muntelui

Care avea, în fața lui,

Valea Hinomului aflată

Către apus și așezată

La capătul văii pe care

Poporul Refaimit o are,

Spre miazănoapte îndreptată.

9Hotarul cobora, pe dată,

Din munte, iar apoi mergea

‘Nainte, până atingea

Izvorul Neftoah, unind

Cetățile care cuprind

Tot muntele Efronului.

Apoi, trecea, în calea lui,

Prin Bala care-a fost odată

Și Chiriat-Iearim chemată.

10Din Bala, se-ntorcea-napoi,

Către apus, mergând apoi

Spre muntele Seirului.

Lăsa, în miazănoaptea lui,

Iearimul – munte cari, odat’,

A fost și Chesalon chemat.

La Bet-Șemeș, se pogora

Și-apoi, în Timna, el intra.

11Din miazănoapte – din Ecron –

Ieșea mergând înspre Șicron

Și Bala, pân’ la Iabneel,

Oprindu-se, în mare, el.

12Hotarul ce fusese pus

În partea de către apus,

Era format din țărmul care

A mărginit marea cea mare.

Acel hotar a-mpresurat

Ținutul care l-a luat

Neamul lui Iuda-n stăpânire,

Spre a-l avea drept moștenire.

Caleb ia Hebronul și Debirul

13Atunci, Caleb – acela care

Ca tată, pe Iefune-l are –

În stăpânire a primit

O parte, ce s-a nimerit

Ca așezată să îi fie,

În a lui Iuda seminție,

Așa precum a poruncit

Domnul, atunci când a vorbit,

Cu Iosua. A căpătat

Pământul care s-a aflat

La Chiriat-Arba – altfel,

Hebron, mai este numit el.

Arba e numele pe care

Al lui Anac părinte-l are.

14Caleb, din partea căpătată,

I-a alungat apoi, de-ndată,

Pe fiii lui Anac, căci ei

Acolo-n număr erau trei.

Primul fecior era Șeșai,

Urmat de-Ahiman și Talmai.

15Caleb, în urmă, a plecat

Și cu Debirul s-a luptat.

Drept Chiriat-Sefer, știut,

A fost Debirul, la-nceput.

16Caleb, la Chiriat-Sefer,

A zis către ai săi: „Vă cer

Să-nfrângeți, azi, astă cetate!

Aceluia cari o va bate,

Îi dau – răsplată să îi fie –

Pe a mea fiică, de soție,

Pe cea cari, Acsa, e chemată.”

17În urma luptei ce-a fost dată,

Cetatea a căzut; iar cel

Ce-a-nvins-o, fost-a Otniel.

El, pe Chenaz, tată, îl are –

Chenaz e fratele pe care

Caleb l-avea. În acest fel,

Nevastă, pentru Otniel,

Ajunse Acsa ca să fie.

18Ea-l sfătui ca, o moșie,

Să ceară, de la al ei tată,

Care în dar să-i fie dată.

Cu gândul dus la acel dar,

A coborât de pe măgar

Și-a mers apoi, la tatăl ei.

Caleb a întrebat: „Ce vrei?”

19Ea îi răspunse: „Fă-mi un dar,

Căci eu am un pământ amar

Și secetos, cum știi prea bine.

De-aceea, am venit la tine,

Să-mi dai și mie un pământ

Pe care și izvoare sânt.”

Atuncea el i-a dăruit

Izvoare, precum a dorit,

Și-a căpătat, pe-această cale,

Izvoare-n deal, precum și-n vale.

20Aceasta-i moștenirea care,

Iuda în stăpânire-o are.

Cetățile din ținutul lui Iuda

21Cetățile ce-s așezate

În părțile mai depărtate

De pe-al Iudeilor pământ –

Înspre Edom, departe – sânt:

Cabțel, Eder și-apoi Iagur.

22Pe câmpurile dimprejur,

Este Adada așezată,

Care de China e urmată,

Și de Dimona. După ele,

23Hațor e-n câmpurile-acele,

Itnan și Chedeș. A urmat

24Cea care, Telem, s-a chemat,

Bealot apoi, de Zif urmată.

25După acestea se arată

Hațor-Hadata și-a urmat

Cetatea care s-a chemat

Și Cheriont-Hețron – căci ea,

Hațor, drept nume, mai avea.

26Urmau Amam, Șema, Molada,

27Heșmon, Bet-Palet, Hațar-Gada,

28Hațar-Șual, iar după ea

Beer-Șeba, Biziotia,

29Bala, Ațem; Imul urma,

30Chesil, Eltolad și Horma,

31Țiclag și-apoi venea Madmana,

Iar după ea este Sansana.

32În șir e Lebaot apoi;

Șilhimul este mai ‘napoi,

Ain și Rimonul, la sfârșit.

Cetățile ce s-au primit –

Dacă la număr se socoate –

Sunt douăzeci și nouă, toate.

Toate cetățile aveau

Și sate cari le-nconjurau.

33La rând urmau apoi să vie

Cetățile de pe câmpie.

Acestea-s: Eștaol, urmând

Țorea și Așna-apoi, la rând;

34Enam apoi și Zanoah

Și En-Ganim și Tapuah;

35Alte cetăți de prin ținut

Sunt Adulam, Soco, Iarmut,

Azeca și mai întâlnim

36Ghedera și cu Șaraim.

Pe lângă ele-au mai urmat

Două cetăți ce s-au chemat –

Prima – drept Ghederotaim

Și-adoua e Aditaim.

Cetățile ce-au fost luate –

Ca număr – patruzeci, sunt toate.

Alăturea, ele aveau

Și sate cari le-nconjurau.

37Apoi Țenanul a urmat;

În șir Hadașa s-a aflat;

Și Migdal-Gad, adăugată,

A fost apoi, fiind urmată

38De Dilean, Mițpe și Ioctel

Care avuse după el,

39Lachis, Boțcatul și Eglon,

40Lahmas, Chitlișul și Cabon;

41Apoi Bet-Dagon a urmat;

Macheda-n urmă-i s-a aflat,

Cu Nama și cu Ghederot.

Cuprinse-au fost în șirul tot,

Șaișpe cetăți – atunci – de toate,

Cu satele învecinate.

42După acestea, a urmat

Libna; s-au mai adăugat

Eter și-Așan; de-asemenea,

43Națib, Așna; Iftah venea,

44Cheila, Aczib, iar la sfârșit

Mareșa s-a adăugit.

Cetățile ce-au fost luate,

Nouă, la număr, sunt de toate

Și-alăturea, ele aveau

Și sate ce le-nconjurau;

45Apoi, Ecron și-ale lui sate,

46Iar spre apus au fost luate

Cetățile care erau

Lângă Asdod și sate-aveau.

47Apoi Asdodul s-a luat,

Cu satele ce s-au aflat

În jurul lui; de-asemenea,

Gaza, cu satele din ea,

Până la apa râului

Cari este al Egiptului

Și până la marea cea mare,

Pe care, drept hotar, o are.

48În munte, Soco și Șamir

Au fost luate, și Iatir.

49La rând venea Chiriat-Sana –

Zis și Debir – urmat de Dana,

50Anab, Eștemo, după care

Anim venea, la numărare;

51Holon și Ghilo au urmat,

Gosenul s-a alăturat,

Și unsprezece-au fost de toate

Cetățile, cu-ale lor sate.

52Apoi Arab – la rând – urma,

Iar după ea Eșean, Duma,

53Janum, Bet-Tapuah urmând;

Afeca a venit la rând,

54Cu Chiriat-Arba, Țior,

Humta, Hebron în șirul lor.

Nouă cetăți au fost, de toate,

Cu satele învecinate.

55Maon, Zif, Iuta și Carmel,

56Iocdeam, Zanoah, Izreel,

57Timna și Cain și se sfârșea

Șirul acela, cu Ghibea.

Zece cetăți au fost, de toate,

Cu satele alăturate.

58Halhul, Bet-Țurul a urmat,

Ghedorul s-a alăturat,

59Marat, Eltecon, Bet-Anot

Au încheiat șiragul tot.

Șase cetăți au fost, de toate,

Cu satele învecinate.

60Apoi Chiriat-Bal – cari știm

Că e și Chiriat-Iarim;

După aceasta, la sfârșit,

Cetatea Raba a venit.

Două cetăți au fost, de toate,

Cu satele alăturate.

61Iată acuma șirul lor –

Adică al cetăților

Care-n pustie s-au aflat:

Midin, Secaca și-a urmat

Și Bet-Araba la sfârșit.

62Nibșan, En-Ghedi a venit;

Ir-Hamelah – în urma lor –

A-nchis șirul cetăților.

Șase cetăți au fost, de toate,

Cu satele învecinate.

63Fiii lui Iuda n-au putut

Ca să-i alunge din ținut

Pe Iebusiții ce-i aveau

Și la Ierusalim ședeau.

De-aceea, până-n acest ceas,

Ei tot acolo, au rămas

Și locuiesc – precum se știe –

Cu a lui Iuda seminție.