Psalmii 106 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Aduceți laude, mereu,

Pentru al nostru Dumnezeu,

Căci îndurarea Domnului

Ține în veacul veacului!

2Dar cine poate spune, oare,

Mărețele isprăvi pe care

Le-a făcut Domnul? Cine poate

A-I vesti laudele toate?

3Ferice, celor ce-mplinesc –

Mereu – dreptatea și păzesc

Porunca Legii! Domnul meu,

4Aminte să-Ți aduci, mereu,

De mine și dă-mi ajutor,

Căci Tu ești bun cu-al Tău popor.

Doamne, arată-mi dar, și mie,

5Neprețuita bucurie,

Pe care Tu, mereu, o dai,

Aleșilor pe care-i ai.

Arată-mi fericirea lor,

Lăsată pentru-al Tău popor,

Să pot a mă mândri și eu,

Cu moștenirea Ta, mereu!

6Iată că am păcătuit

Și lucruri rele-am săvârșit,

Precum în vremea ce-a trecut,

Părinții noștri au făcut.

7Când în Egipt au locuit,

Părinții noști’ nu s-au gândit

La semnele ce le făceai

Și la-ndurarea ce-o aveai

Față de ei. Răuvoitor,

Precum și neascultător –

La Marea Roșie aflat –

Poporul nost’ s-a aratat.

8Din pricina Numelui Lui,

Domnul a dat, poporului,

Izbândă și l-a ajutat,

Puterea, când Și-a arătat.

9La Marea Roșie strigase

Domnul, iar marea se uscase,

Încât poporul a putut,

Prin ea, în urmă, de-a trecut,

Ca prin pustiu. El l-a scăpat,

10De-al său dușman înverșunat

Și astfel fost-a izbăvit,

De cel care l-a urmărit.

11Apele mări-i înghițiră

Pe cei care îl urmăriră,

Încât nici unul n-a scăpat,

Căci valurile i-a-nnecat.

12Atunci, poporul L-a crezut

Pe Dumnezeu, căci a văzut

Felul în care a lucrat

Și laude I-a înălțat.

13Dar repede au fost uitate

Lucrările Lui minunate,

Și nimeni n-a mai așteptat

Al Său plan să se fi-ncheiat.

14De poftă, au ajuns să fie

Cuprinși cu toții, în pustie,

Și pe-al lor Domn L-au ispitit.

15Domnul le-a dat ce și-au dorit,

Însă o molimă-a trimis

Și pe mulți, astfel, i-a ucis.

16În tabără când s-au aflat,

Geloși apoi s-au arătat

Pe Moise și Aron. Atunci,

17La ale Domnului porunci,

Pământul – gura – și-a deschis

Ca să cufunde în abis

Pe Abiram cu a lui ceată

Și pe Datan. Focul, de-ndată,

18Le-a cuprins ceata și-au pierit

Cei care răi s-au dovedit.

19Era-n Horeb poporu-acel,

Când își făcuse un vițel.

Ei și-au făcut un chip turnat

Și-n fața lui s-au închinat.

20Au schimbat slava Domnului,

Atunci, pe chipul boului

Care cu iarbă se hrănește.

21Lucrul acesta dovedește

Că au uitat de Dumnezeu –

Mântuitorul lor, mereu –

Cel cari minuni a săvârșit

Când în Egipt au locuit

22Și erau în a lui Ham țară,

Sau când speriați se îndreptară

Spre Marea Roșie, mânați

De-ai lor dușmani înverșunați.

23Să-i nimicească, a voit

Domnul, dar Moise-a mijlocit

Între popor și Dumnezeu.

24Ei au nesocotit, mereu,

Țara aceea minunată,

Care urma a le fi dată.

Nu au crezut Cuvântul Lui,

25Cârtind în contra Domnului.

26Atuncea, El Și-a ridicat

Mâna în sus, și a jurat

Că în pustie au să cadă,

Urmând ca morții să-i dea pradă,

27Căci risipită-avea să fie,

Apoi, întreaga seminție,

În țările neamurilor.

28Ei s-au lipit de Bal-Peor

Și au mâncat, astfel, din vite

Cari morților erau jertfite.

29Prin felu-n care s-au purtat,

Pe Dumnezeu L-au mâniat

Și au făcut, astfel, să vie,

Asupra lor a Lui urgie.

30Fineas s-a ridicat, de-ndată,

Și a făcut o judecată.

Atunci, urgia s-a oprit,

31Iar fapta lui s-a socotit

Drept stare de neprihănire,

Iar după cum s-a dat de știre,

Din neam în neam avea să ție,

Căci se întinde pe vecie.

32Pe Domnul, ei L-au mâniat

Când la Meriba s-au aflat.

Atunci, pentru păcatul lor,

Moise-a ajuns răspunzător,

33Pentru că ei s-au răzvrătit,

Iar felu-n care a vorbit

Moise cu ei, L-a supărat

Pe Domnul, căci s-a arătat

Că Moise, când a glăsuit,

Chip ușuratic a vădit.

34În urmă, ei nu au făcut

După cum Domnul le-a cerut,

Pentru că nu au nimicit

Popoarele ce le-au găsit,

În țara care le-a fost dată.

Porunca Lui a fost călcată,

35Fiindcă s-au amestecat

Cu neamuri și au învățat

Faptele rele – ale lor –

36Slujind, apoi, idolilor

Cari pentru ei s-au dovedit

A fi o cursă. I-au jertfit,

37Pe fiii și fiicele lor,

Pe-altarele idolilor.

38Sângele cel nevinovat

Al fiilor, ei l-au vărsat

În cinstea zeilor pe care

Țara Canaanului îi are

Și cu omoruri ei spurcară

Moșia ce o căpătară.

39Prin fapta lor, ei s-au spurcat

Și desfrânare-au arătat.

40Atunci, pe-ntreg poporul Său,

Domnul Se mânia-Se rău

Și l-a urât. Apoi l-a dat

41La neamuri, care-au apucat

Să stăpânească peste el.

42Vrăjmașii au ajuns, astfel,

Să-l stăpânească pe popor,

Smerindu-l prin puterea lor.

43Dar Dumnezeu l-a izbăvit,

Deși poporul a vădit

Neascultare și-a făcut,

Mereu, așa precum a vrut.

Însă a lui nelegiuire

Ia adus doar nenorocire.

44Când a ajuns în strâmtorare,

Domnul i-a dat ajutorare,

45Pentru că El Și-a amintit

De legământ și a vădit

Că este plin de îndurare.

46În bunătatea Lui cea mare,

A stârnit mila tuturor

Celor cari, pe al Său popor,

Îl țineau drept prins de război,

Pentru a-l izbăvi apoi.

47Scapă-ne Doamne, tot mereu,

Căci ești al nostru Dumnezeu

Și dintre neamuri, înapoi

Adună-ne Doamne pe noi,

Pentru ca astfel, pe pământ

Să-Ți lăudăm Numele Sfânt!

48Să fie binecuvântat

Al nostru Domn, neîncetat

Și binecuvântat să fie,

Din veșnicie-n veșnicie,

Al lui Israel Dumnezeu!

Poporul să zică, mereu:

„Amin! Pe Domnu-L lăudați

Și-apoi Îl binecuvântați!”