Tit 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Pavel, rob al lui Dumnezeu

Și-apostol, în Hristos, mereu,

Așa cum este potrivit

Cu cei care s-au dovedit

Că au credința arătată

De Dumnezeu – credință dată

Celor ce sunt aleși ai Lui

Și au, a adevărului

Știință, ce se potrivește

Evlaviei, ce se dorește –

2Pentru nădejdea vieții care

Se-arată-a fi nepieritoare –

Făgăduită ca să vie

Mai înainte de vecie –

Și nouă să ne fie dată,

De Dumnezeu, cari, niciodată

Nu va putea ca să mințească,

Ci adevăr doar, să rostească,

3Descoperind, necontenit,

Numai la timpul potrivit,

Cuvântul Său, la-ntreaga fire,

Doar printr-o propovăduire,

Care îmi e încredințată

Acuma, prin porunca dată,

De către bunul Dumnezeu,

Mântuitorul nost’, mereu.

4Spre cel care e Tit chemat,

Copilul meu adevărat

Întru credința ce-o păzim

Și amândoi o-mpărtășim:

Pace și har, să-ți dea, mereu,

Al nostru Tată – Dumnezeu –

Și-asemenea, Hristos Iisus,

Mântuitorul Cel de Sus!

5Să știi că-n Creta te-am lăsat

Pentru că trebuie-așezat

În rânduială – negreșit –

Tot ce-a rămas de rânduit

Și-apoi, prezbiteri, să așezi,

Peste cetăți, și să veghezi,

Neîncetat, ca împlinit

Să fie tot ce-am poruncit.

6Prezbiterul, cum ți-am spus ție,

Mereu va trebui să fie

Un om curat, fără prihană,

Lipsit de orice meteahană,

Cu o femeie însurat,

Cu fii care s-au arătat

Că nu pot – pentru ne-ascultare

Și nici pentru destrăbălare –

Drept vinovați, a fi găsiți,

Ci credincioși, sunt dovediți.

7Episcopul – cari, negreșit,

Drept econom e socotit,

Că este pentru Dumnezeu –

Neprihănit va fi, mereu.

Să nu fie-ncăpățânat,

Să nu fie, la vin, dedat,

Nici bătăuș, nici mâncător,

Nici lacom și nici doritor

De vreun câștig mârșav; ci el

Va trebui să fie-altfel;

8De oaspeți, fi-va primitor;

De bine, va fi iubitor;

Să fie drept, sfânt, cumpătat;

Mereu, să fie înfrânat;

9Numai al adevărului

Cuvânt, să fie-n gura lui,

Căci se vădește potrivit

Cu-nvățătura ce-a primit,

Putând a fi, astfel, în stare,

Sfaturi să dea, la fiecare,

Pornite dintr-o sănătoasă

Învățătură și serioasă.

Cu El, nebiruit, va sta

Când, pe vrăjmași, îi va-nfrunta.

10În rândul celor cari aflați

Se află împrejur tăiați,

Sunt mulți flecari și bârfitori,

Sau nesupuși și-amăgitori,

11Cărora trebuie, îndată,

A le fi gura astupată.

Oameni-aceștia buimăcesc

Multe familii, și sădesc

Învățături ce-s necurate,

Cari nu trebuie învățate.

Ei, un câștig urât, își iau,

Din sfaturile ce le dau.

12Unul din ei – din acel loc –

Cari este chiar al lor proroc,

A zis: „Cretanii, negreșit,

Drept mincinoși, s-au dovedit;

Pântece leneșe se-arată,

Și fiare rele, totodată.”

13Ceea ce a mărturisit,

E-adevărat; deci, negreșit,

Tu, cât mai aspru cu putință,

Să-i mustri dar, ca, în credință,

Să poată crește-apoi, frumoși,

Curați, mereu, și sănătoși.

14Te rog, ca să îi sfătuiești –

De orice basme evreiești –

A se feri. Spunele-atunci,

Să n-asculte nici de porunci,

Pe care oamenii le-au dat,

Cari, de-adevăr, s-au depărtat.

15Curat e totul – îți spun eu –

Pentru cei ce-s curați mereu;

Dar pentru cei cari necurați,

Necontenit, vor fi aflați,

Nimic nu poate fi curat,

Căci ei au cugetul spurcat –

Precum și mintea – negreșit.

16Oameni-aceștia s-au fălit,

Că Îl cunosc pe Dumnezeu,

Însă prin ce face ei, mereu,

De fapt, doar Îl tăgăduiesc

Și-astfel, o scârbă se vădesc.

Netrebnici sunt și nesupuși

Și doar, pe fapte rele, puși.”