Ioan 7 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Necredința fraților lui Iisus

1Iisus a părăsit Iudeea

Și S-a-ndreptat spre Galileea,

Iudeii vrând să Îl omoare.

2Era în prag de sărbătoare,

Căci praznicul Iudeilor –

Sau praznicul Corturilor –

3Se-apropia. Către Iisus,

Atuncea, frații Săi au spus:

„Du-Te-n Iudeea, să Te vadă

Ai Tăi discipoli și să creadă

Lucrările care le faci.

N-avem dreptate? De ce taci?

4Nimeni, pe-ascuns, nu a făcut

Ceva, când vrut-a, cunoscut,

A fi de toți: deci, de îndată,

Te du și – lumii – Te arată!”

5Ai Săi frați, astfel, Îi vorbeau,

Pentru că nici ei nu-L credeau.

6„Al Meu timp încă, n-a sosit;

Dar, pentru voi e potrivit,

Oricând – prielnic vă e el.

Cu lumea, voi sunteți la fel.

De-aceea, ea nu vă urăște.

7Pe Mine-n schimb, Mă prigonește,

Pentru că am mărturisit

De răul ce l-a săvârșit.

8Deci voi, la praznic, vă urcați!

Pe Mine, nu Mă așteptați,

Căci timpul Meu, nu a sosit,

Iar vremea nu Mi s-a-mplinit.”

9După discuția aceea,

Iisus rămase-n Galileea.

Iisus în Ierusalim la praznicul Corturilor

10După ce frații Săi s-au dus –

La praznic – merse și Iisus;

Dar nu pe față, ci ferit,

Spre a nu fi descoperit.

11Mereu, Iudei-L căutau,

La acel praznic, și-ntrebau:

„Unde-I?” Dar nimeni nu știa.

12Mulțimea, despre El, vorbea

Numai în șoaptă. Mulți ziceau:

„Este om bun”; alții spuneau:

„Duce norodu-n rătăcire”.

13Însă, pentru că aveau știre,

Cum că Iudei-L căutau –

De El – pe față, nu vorbeau.

14Când se-ntâmplau aceste toate,

Era cam pe la jumătate

Praznicu-acel, și-atunci, Iisus,

La Templu, hotărât, S-a dus,

Să-mpartă-nvățătura Lui,

Cu dragoste, norodului.

15Iudeii, toți, se minunau:

„Cum poate-Acest om”, se-ntrebau,

„Să fie-atât de învățat,

Când, nici o școală, n-a urmat?!”

16„Știința Mea” – Iisus le-a zis –

„E-a Celui care M-a trimis.

17Cel ce vrea, voia Lui, să facă,

Ajunge-va să știe dacă,

Învățătura ce-o dau Eu,

E-a Mea, sau a lui Dumnezeu,

Sau de vorbesc Eu, de la Mine.

18Cel ce vorbește, de la sine,

Va căuta doar slava lui;

Dar Cel ce-o cată pe-a Celui

Cari L-a trimis, a arătat

Că El este adevărat

Și că-n lăuntrul Său, nu poate,

Ca să se afle strâmbătate.

19Nu v-a dat Moise, Legea? Cine,

Această Lege, o mai ține?

Să-Mi spuneți dar, de ce voiți,

Acuma, să Mă omorâți?”

20Norodul I-a răspuns: „Ai drac,

Căci oamenii, nimic, nu-Ți fac.

Cum poți, atuncea, să spui oare,

Că cineva vrea să Te-omoare?”

21Iisus zise: „Am săvârșit

Un lucru doar, și v-ați uimit,

Cu toții, de a Mea lucrare.

22Moise, porunca privitoare

La circumcizie, v-a dat.

Nu de la Moise a plecat

Acea poruncă – știți prea bine –

Ci de la patriarhi, ea vine.

Deci, împrejur, voi l-ați tăiat,

Pe om, în ziua de Sabat.

23Vă spun dar, fără înconjur:

Dacă, tăierea împrejur,

Chiar în Sabat e practicată

Pentru-a nu fi Legea călcată,

De ce atunci, v-ați tulburat

Și, împotrivă-Mi, v-ați sculat

Pentru că am tămăduit

Pe un biet om, nenorocit,

Într-un Sabat? Seama luați

24La voi și nu mai judecați

Doar după-nfățișare, toate,

Ci judecați după dreptate.”

25Unii – de la Ierusalim –

S-au întrebat: „Din câte știm,

Nu este El, Acel pe care,

Ei caută să Îl omoare?

26Și totuși, iată-L că vorbește,

Pe față, și nu se ferește,

Iar ei, cu toți, tac. Nu cumva –

Cei mari – vor fi știind ceva,

Și-au cunoscut, cu-adevărat,

Că e Hristosul așteptat?

27Pe Acest om, noi Îl știm bine,

Dar pe Hristos – de unde vine,

De unde este – n-o să fie

Nimeni, în stare, ca să știe.”

28Pe când îl învăța Iisus,

În Templu, pe norod, a spus:

„Mă știți și Mă cunoașteți bine.

Dar n-am venit Eu, de la Mine;

De-aceea spun – și v-am mai zis –

Acela, care M-a trimis,

E drept și este-adevărat,

Dar voi nu-L știți și, niciodat’

Pe-Acela, nu L-ați cunoscut.

29Eu însă-L știu, Eu L-am văzut,

Eu Îl cunosc, căci Eu sunt Cel

Care venit-am de la El,

Pentru că Eu – cum am mai zis –

La voi, de El am fost trimis.”

30Să-L prindă, ei s-au străduit,

Dar pentru că nu I-a sosit

Timpul, în pace, L-au lăsat.

31Mulți, din cei ce L-au ascultat,

Crezură-n El, și se-ntrebau –

Unii pe alții – și ziceau:

„Voi credeți că Hristosul – dacă

Are să vină – o să facă

Semne, în plus, de ce-am văzut

Că omu-Acesta a făcut?”

32Când Farisei-au auzit

Că, prin mulțime, s-a șoptit,

Pe seama Lui, aprozi au pus,

Ca să Îl prindă, pe Iisus.

33„Iată că Eu mai sunt cu voi,

Puțină vreme, iar apoi,

Mă duc la Cel ce M-a trimis,

Aici la voi” – Iisus a zis.

34„Atunci, o să Mă căutați,

Dar nu-ți putea să Mă aflați.

Acolo unde Eu fi-voi,

Nu veți putea veni și voi.”

35Mirați, Iudeii se-ntrebau,

Căci ei, nedumeriți, erau:

„Unde vrea, oare, să se ducă?

Spre Grecia oare-o apucă,

La cei care s-au răspândit

În acea țară? I-a găsit,

Pe-aceia doar, să îi învețe?

Vrea – Grecilor – să dea povețe?

Cum spune, că n-o să-L găsim?

36Ce-s aste vorbe – vrem să știm –

„Atunci, o să Mă căutați,

Dar nu-ți putea să Mă aflați;

Acolo unde Eu fi-voi,

Nu veți putea să mergeți voi”?”

Iisus, apa vieții

37Praznicu-aproape se sfârșise.

Ultima zi, a sa, venise,

Ea fiind ziua cea mai mare,

A sărbătorii. În picioare,

Iisus, atunci, S-a ridicat

Și zise: „Cel ce-i însetat,

Vină la Mine, ca să bea!

38Cel ce credință va avea,

În Mine, trebuie să știe,

Că râuri, mari, de apă vie,

Din a lui inimă țâșnesc,

Precum Scripturile vorbesc.”

39Când aste vorbe a rostit,

La Duhul Sfânt S-a referit,

Pe care, toți cei ce credeau

În El, a Îl primi, urmau –

Duhul nu fuse dăruit,

Căci Domnul n-a fost proslăvit.

Încercări pentru prinderea lui Iisus

40Mulți, din norod, L-au auzit

Și-au zis: „Acesta, negreșit,

Este proroc.” Alții ziceau:

41„Este Hristos”. Uni-ntrebau:

„Hristos, din Galileea, vine?

42Dar, în Scriptură, zice bine

Cum că Hristosul va să vie

Din a lui David seminție,

Din Betleem. Cum o fi oare?”

43Făcutu-s-a, deci, dezbinare

În inima norodului,

Atuncea, din pricina Lui.

44Unii voiau ca să Îl prindă,

Dar nimeni n-a-ndrăznit să-ntindă

Mâna, asupra Sa. La fel,

45Aprozii, care, după El,

Trimiși au fost, n-au cutezat

Să-L prindă, ci s-au înturnat

La preoți și la Farisei.

Aceștia au strigat la ei:

„Vorbiți! De ce nu L-ați adus

46Pe Acel om?!” Aprozi-au spus:

„Pe nimeni n-am mai auzit,

Vreodat’, ca El, să fi vorbit.

Astfel de om, n-am mai văzut.”

47„Nu cumva-n El îți fi crezut?”–

Ziseră Fariseii. „Cum?

V-ați dus pe-al rătăcirii drum?!

48Crede, în El, vreunul din noi,

Sau din cei mari? Auziți voi?!

49Doar gloata asta ne-nvățată

În Lege, care-i blestemată!”

50Dar, Nicodim – cel ce s-a dus,

Noaptea, să-L vadă pe Iisus,

Și-acum era-ntre Farisei –

Zise, îndată, către ei:

51„A noastră Lege-a condamnat

Un om, făr’ a-l fi judecat?”

52Ei i-au răspuns c-o întrebare:

„Nu ești, din Galileea, oare?

Tu cercetează – de nu crezi –

Și-atuncea, singur, ai să vezi,

Că niciodat’, din acel loc,

Nu a ieșit nici un proroc.”

53(Sfârșind ce au avut de spus,

Spre casă-apoi, cu toți s-au dus.