Ezechiel 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Împotriva prorocilor mincinoși

1Apoi, Cuvântul Domnului

2Îmi zise: „Fiu al omului,

Te scoală dar, ca să vorbești,

Pentru că vreau să prorocești

Contra prorocilor pe care

Neamul lui Israel îi are,

Cari prorocesc, pentru popor,

Pe gustul inimilor lor.

Du-te dar, ca să prorocești

Și-n felu-acesta să vorbești:

„Ascultați glasul Domnului!

Seamă luați la vorba Lui,

Pe care v-am adus-o eu!

3Așa vorbește Dumnezeu:

„Vai de prorocii cei vădiți

Cum că de minte sunt lipsiți

Și sunt conduși de duhul lor,

Pe calea prorociilor,

Și-n felu-acesta – Eu vă zic –

Că-n jurul lor, nu văd nimic!

4Israele, prorocii tăi,

La fel sunt ca șacalii răi,

În mijlocul ruinelor!

5N-ați fost, zăgaz, spărturilor.

De-asemeni, nu ați încercat,

Cu zid, să fi înconjurat

Voi, casele lui Israel,

Ca să rămâneți tari, astfel,

În mijlocul războiului,

Când este ziua Domnului.

6Vedeniile lor, se știe

Că sunt doar înșelătorie,

Iar prorociile rostite,

A fi minciuni sunt dovedite.

„Așa vorbește Domnul” zic,

Măcar că El n-a spus nimic.

O vorbă, Domnul nu le-a zis,

Pentru că El nu i-a trimis.

Prin vorbele ce le rostesc

Acești proroci, cari prorocesc,

Nădejdi deșarte nasc în cei

Care ascultă ce spun ei,

Căci cred că fi-vor împlinite

Cuvintele ce-au fost rostite.

7Vedeniile voastre, oare,

Nu se vădesc înșelătoare?

Iar cele ce le-ați prorocit

Nu dor minciuni s-au dovedit?

Voi ziceți, însă, tot mereu:

„Așa a spus Domnul”, dar Eu,

Nimica, vouă, nu v-am zis,

Pentru că Eu nu v-am trimis.

8De-aceea, Domnul Dumnezeu

Așa vorbește: „Iată, Eu,

Mare necaz, am adunat

Pentru că voi, neîncetat,

Ați prorocit înșelăciuni

Și s-au vădit numai minciuni

Vedeniile ce le-aveați,

Cu care voi vă lăudați.

Mare necaz, pe voi, am Eu,

Cel cari sunt Domnul Dumnezeu.”

9„Iată că brațul Meu cel tare

Va fi-mpotriva celor care,

Minciuni doar, știu să prorocească

Și știu ca să împărtășească

Numai vedenii născocite,

Ce sunt înșelăciuni vădite.

Ei nu vor rămânea, mereu,

Cu cei cari sunt popor al Meu.

Ei n-au să fie scriși, astfel,

În cărțile lui Israel

Și n-au să intre-n țara lui,

Cu oamenii poporului.

În acest fel, veți ști că Eu

Sunt Domn precum și Dumnezeu.

10Toate acestea le-mplinesc,

Pentru că ei îl rătăcesc

Pe-al Meu popor, zicându-i „Pace!”,

Chiar dacă pace nu se face.

Un zid, poporul a zidit,

Iar ei, cu ghips, l-au tencuit.

11De-aceea, du-te și le spune,

Celor cari ghipsul îl vor pune

Pe zid, că el se prăbușește.

Curând, o ploaie se pornește,

Cu vifor mare. Un șuvoi

De grindină vine apoi,

Stârnindu-se o grea furtună.

12Ea, la pământ, are să pună

Zidul ce fost-a înălțat!

Atunci vi se va zice-ndat’:

„Unde e ghipsul folosit,

De către voi, la tencuit?”

13De-aceea, Domnul Dumnezeu

Așa vorbește: „Iată, Eu

Porni-voi, în a Mea urgie,

Furtuna. În a Mea mânie,

Ploaia – cu vifor – o-nsoțesc

Și grindina o pregătesc,

Ca să aducă, peste fire,

Șivoaiele de nimicire.

14Surpa-voi zidul, negreșit,

Pe cari cu ghips l-ați tencuit.

Jos, la pământ, am să-l trântesc

Și temelia-i dezgolesc.

Împrăștii piatra zidului,

Iar printre resturile lui,

Voi toți, atunci, o să pieriți

Și că sunt Domnul, o să știți.

15În felu-acesta, voi putea

Să-Mi potolesc mânia Mea,

Atât în contra zidului

Cât și a meșterilor lui

Care cu ghips l-au tencuit.

Atunci voi spune: „S-a sfârșit

Cu zidul și, fără-ndoială,

Și cu cei cari, la tencuială,

Doar ipsosul, l-au folosit!

16Gata! Acum s-a isprăvit

Cu toți prorocii cei pe care

Neamul lui Israel îi are,

Cari la Ierusalim ședeau

Și despre pace-i proroceau,

Cu toate că nu este pace!

Eu, Domnul Dumnezeu, voi face

Așa după cum v-am vestit

Și totul fi-va împlinit.”

17Tu, fiu al omului, vorbește

Și împotrivă prorocește,

La cei care se dovedesc

Precum că prorocii rostesc,

Pe gustul inimilor lor

Și-l rătăcesc pe-al Meu popor!

18Acelor oameni, să le spui:

„Ascultați vorba Domnului,

Pe care v-am adus-o eu!

Așa vorbește Dumnezeu:

„Vai de cei care se vădesc

Că știu a coase și-ntocmesc

Pernuțe, petru subsiori!

Vai de cei cari cunoscători

Se dovedesc în lucrul lor,

În facerea maramelor

Cari pentru capete-s țesute –

Și mici și mari – și sunt făcute

Spre-a prinde suflete în ele!

Gândiți voi, oare, căci cu ele

Veți prinde suflete mereu –

Suflete din poporul Meu –

Și-n felu-acesta, încercați,

În viață, ca să vă păstrați?

19Voi toți Mă necinstiți mereu,

În față la poporul Meu,

Un pic de orz să dobândiți

Sau niște pâine să primiți.

Pe cei ce n-ar fi trebuit,

Voi îi ucideți, negreșit,

Și să trăiască-i faceți voi,

Pe cei ce nu trebuie-apoi.

Astfel, îi înșelați mereu,

Pe cei ce sunt popor al Meu,

Pentru că ei și-au însușit

Minciunile ce le-ați rostit.”

20De-aceea, Domnul Dumnezeu

A zis: „Mare necaz am Eu,

Pe ale voastre perne moi,

Cu cari, suflete, prindeți voi,

Căci sunt ca lațurile-ntinse,

În care păsările-s prinse.

De-aceea, de la brațe, iată,

Vi le voi smulge dintr-odată,

Și dau drumul sufletelor!

Dau drumul, astfel, tuturor

Celor pe care, înadins –

Ca și pe păsări – voi i-ați prins!

21Maramele vă rup apoi

Și-n felu-acesta, scoate-l-voi

Pe-al Meu popor nenorocit

Din mâna voastră, negreșit.

Tocmai de-aceea, mai apoi,

Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.

22Voi, prin minciuni, necontenit,

Mâhniți pe cel neprihănit,

Deși Eu nu l-am întristat.

Voi, să-ntăriți, ați căutat,

Brațele celui ce e rău.

N-ați încercat, din drumul său,

Să îl întoarceți înapoi,

Viață făgăduindu-i voi.

23Din astă pricină, să știți

Că nu o să mai prorociți.

Vedenii n-o să mai aveți

Și să-nșelați n-o să puteți.

Pe-al Meu popor am să-l scot iară,

Din ale voastre mâini, afară.

În felu-acesta, mai apoi,

Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.”