1 Cronici 28 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

David înfățișează pe Solomon

1Când, la Ierusalim, a stat

David, la sine, i-a chemat

Pe toți bărbați-acei cari

Erau, în Israel, mai mari,

Pe cei ce-au fost aleși să fie

Drept capi puși peste seminție,

Pe-aceia care cârmuiau

Cetele care se aflau

În slujbă lângă împărat,

Pe toți cei care s-au aflat

Drept capi ai cetelor făcute

Din mii de oameni și din sute,

Pe cei care-au supravegheat

Averile de la palat,

Turmele împăratului,

Precum și pe feciorii lui,

Pe dregătorii săi cei mari,

Pe-ai lui viteji și pe cei cari,

Voinici, s-au dovedit să fie.

2Când au venit, la-mpărăție,

David, din jilț, s-a ridicat

Și-n fața lor, a cuvântat.

„Mă ascultați dar, fraților,

Precum și-al meu întreg popor!

Aveam de gând să construiesc

O casă-n cari să găzduiesc

Acel chivot al Domnului,

Unde e legământul Lui.

Această casă-n planul meu,

Voiam ca pentru Dumnezeu –

De-asemeni – să o fi făcut,

Ca să o aibă așternut

Pentru picioare. Când voiam

S-o-nalț și când mă pregăteam,

3Domnul, în ăst fel, mi-a vorbit:

„Să nu te-apuci de construit

O casă pentru al Meu Nume,

Pentru că tu, în astă lume,

Mult sânge ai vărsat; și-apoi,

Tu ești un om pentru război.”

4Iată că Domnul Cel pe care,

Israel, Dumnezeu, Îl are,

Din a mea casă m-a luat

Ca să mă facă împărat

Peste întregul Israel,

În vecii vecilor, căci El,

Drept cap, pe Iuda, l-a ales;

Apoi, pe mine m-a cules

Din casă de la al meu tată –

Căci ea, în Iuda, e aflată –

Și m-a făcut, în acest fel,

Domn peste-ntregul Israel.

5Eu, mulți feciori, am dobândit.

Doar Solomon a fost găsit,

De Domnul, de a fi luat

Și pus să fie împărat,

Peste poporul Domnului,

Precum avuse-n planul Lui.

6În urmă, Domnul mi-a vorbit:

„Pe Solomon l-am hărăzit

Să Îmi ridice-o casă-n lume

Și curți, căci l-am ales anume,

Drept fiu al Meu să fie – iată –

În timp ce Eu îi voi fi Tată.

7Astfel, a lui împărăție

Am s-o-ntăresc pentru vecie,

Dacă la fel ca azi – mereu –

Va împlini cuvântul Meu,

Făcând tot ce am rânduit,

Așa precum am poruncit.”

8Acum, în fața Domnului,

În fața adunării Lui

Și-a-ntregului Său Israel,

Poruncile ce le-a dat El,

Vă-ndemn, mereu, să le păziți,

În țară ca să stăpâniți

Și moștenire ea să fie,

Fiilor voștri, pe vecie.

Seama luați, căci Dumnezeu

Vede și-aude tot, mereu!

9Iar ție, Solomon, doresc,

Un sfat să îți mai dăruiesc:

Învață să-L cunoști, mereu,

Pe-al tatălui tău Dumnezeu.

Din inimă să Îi slujești,

Poruncile-I să le păzești

Cu suflet binevoitor,

Mereu, în fața tuturor.

Căci Domnu-i Cel cari cercetează

În inimi, și care scrutează

În ceea ce ne-nchipuim

Și-n tot ceea ce ne gândim.

Dacă tu Îl vei căuta,

Aproape, El – mereu – va sta.

O să se lase – să știi bine –

Astfel, a fi găsit de tine.

Dar dacă o să-L părăsești,

Atuncea poți să te gândești

Că lepădat vei fi, mereu,

De către-al nostru Dumnezeu.

10Acuma fiule vezi bine

Că Domnul te-a ales pe tine,

Să-I faci o casă, pe pământ,

Spre a-I sluji drept locaș sfânt.

Te întărește și lucrează,

Iar inima ține-ți-o trează!”

David dă lui Solomon tot ce strânsese pentru Templu

11David, lui Solomon, i-a dat

Chipul cum trebuie lucrat

Locașul sfânt: prispele lui,

Clădirile locașului,

Odăile ce-s folosite

Drept visterii, cele menite

A fi de sus, a tuturor

Celor aflate-n interior,

Precum și-odăile în care

E scaunul de îndurare.

12I-a mai dat planul ce-l avea

În gând, în ceea ce privea

Curțile Casei Domnului,

Cu visteria Casei Lui

Și visteriile pe care,

Locașul sfânt, numai, le are.

13I-a mai dat planul ce-l avea,

Care, pe preoți, îi privea,

Pe oamenii de neam Levit,

Precum și tot ce-a trebuit

La slujba Casei Domnului,

Și-uneltele din casa Lui.

14I-a dat chipul uneltelor –

Precum și greutatea lor –

Care, din aur, se făceau

Și pentru slujbă trebuiau.

I-a dat chipul uneltelor –

Precum și greutatea lor –

Ce din argint se făureau

Și pentru slujbă trebuiau.

15I-a dat chipul sfeșnicelor –

Precum și greutatea lor –

Care, din aur, se făceau,

Cu candelele ce erau

Pe-acele sfeșnice-așezate

Și cari, din aur, sunt lucrate.

I-a dat chipul sfeșnicelor –

Precum și greutatea lor –

Cari, din argint, se făureau

Cu candelele ce erau

Pe-acele sfeșnice-așezate,

Fiind doar din argint lucrate.

I-a dat chipul sfeșnicelor –

Și întrebuințarea lor –

Așa precum erau gândite,

La slujbele deosebite.

16I-a dat și chipul meselor –

Precum și greutatea lor –

Care, din aur, se făceau

Și care se-ntrebuințau

Doar pentru pâinea Domnului,

Spre punere-naintea Lui.

I-a dat și chipul meselor –

Precum și greutatea lor –

Cari, din argint, se făureau

Și pentru slujbe foloseau.

17I-a dat chipul furcuțelor,

Lighenelor și ceștilor

Care, din aur, s-au lucrat.

De-asemenea, el i-a mai dat

Apoi, chipul potirelor –

Precum și greutatea lor –

Care, din aur, se făceau

Și pentru slujbă foloseau.

I-a dat chipul potirelor –

Precum și greutatea lor –

Cari, din argint, se făureau

Și pentru slujbă foloseau.

18I-a dat chipul altarului –

Precum și greutatea lui –

Care, din aur, se vădea

Și la tămâie folosea.

I-a dat și chipul cel pe care

Carul cu heruvimi îl are.

Din aur, el era făcut,

Iar heruvimii au avut

Aripi întinse și-nveleau

Chivotul peste cari ședeau.

19Apoi, când David a sfârșit,

În felu-acesta a vorbit:

„Tot ceea ce ți-am arătat,

Să știi că Dumnezeu mi-a dat.

Deci toate câte le-ai văzut,

Mi s-au făcut de cunoscut

Mie, din partea Domnului,

Care le-a scris cu mâna Lui.”

20David a mai adăugat:

„Te întărește, ne-ncetat!

Ai grijă dar: te-mbărbătează

Necontenit și-apoi lucrează!

Nicicând, teamă, nu arăta

Și nici nu te înspăimânta,

Căci Domnul Dumnezeul meu,

Cu tine fi-va, tot mereu.

Încredințat să fii că El

Nu te va părăsi defel,

Până când ai să isprăvești,

Casa, ca să I-o construiești

Și toate lucrurile care,

În slujba ei, Casa le are.

21Ai cetele preoților,

Precum și-ale Leviților,

Spre-a face slujbele pe care

Casa lui Dumnezeu le are.

Ai și mulți oameni iscusiți

Și pricepuți, ce-s potriviți

Pentru-a-mplini lucrarea dată,

Care ți-a fost încredințată.

Ai căpetenii lângă tine,

Iar tot poporul – vezi prea bine –

Supus, în jurul tău, îl ai

Și vrea, porunci, ca să îi dai.”