Exodul 19 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Pustia și muntele Sinai

1A treia lună a venit,

De când Israel a ieșit

Din țara Egiptenilor.

Atunci, ajunse-acel popor,

Într-un pustiu, Sinai numit.

2Acolo, el a poposit,

Din Refidim când a plecat.

Locul în cari s-au așezat

Moise și cu poporul lui,

Era în fața muntelui.

3Moise, pe munte, s-a suit,

La Domnul, care i-a vorbit:

„Să-i spui, casei lui Israel,

Să-i spui poporului acel:

4„Voi toți, acuma, ați văzut

Ceea ce Domnul a făcut

Egiptului, cum v-am purtat

Și cum, pe munte, v-am urcat,

Pe-aripi de vultur, pân’ la Mine.

5Acum, să înțelegeți bine:

De-Mi ascultați glasul mereu

Și țineți legământul Meu,

Voi – din popoarele ce sânt,

Azi, risipite pe pământ –

Veți fi ai Mei, ai Domnului,

Căci tot pământul e al Lui.

6Astfel, o să Îmi fiți – voi toți –

O-mpărăție de preoți.

Voi o să-Mi fiți neamul Meu sfânt,

Cum alte neamuri nu mai sânt.”

Deci să vorbești în acest fel,

Copiilor lui Israel.”

7Moise s-a-ntors și i-a chemat

Pe cei bătrâni și i-a-nștiințat

De tot ceea ce-a poruncit

Domnul, atunci când i-a vorbit.

El a transmis, poporului,

Ceea ce-i spuse Domnul, lui.

8Întreg poporul a promis:

„Vom face precum Domnu-a zis!”,

Moise Îi duse Domnului

Cuvintele poporului.

9Domnul, lui Moise-i spuse: „Bine!

Iată că voi veni la tine,

Într-un nor gros învăluit

Și voi putea fi auzit,

De-acest popor, când îți vorbesc.

Astfel, Eu am să-i întăresc –

Căci Mă va auzi pe Mine –

Încrederea ce-o are-n tine.”

Moise i-a spus iar – Domnului –

Cuvintele poporului.

Pregătirea pentru primirea Legii

10Domnul, pe Moise, l-a chemat

Și astfel, El a cuvântat:

„Poporul, să îl pregătești:

Astăzi și mâine, să-l sfințești,

Și să îl pui pe fiecare,

Să-și spele haina ce o are.

11A treia zi, gata să fii!

A treia zi, Domnul – să știi –

Că se pogoară pe Sinai.

În fața muntelui să stai,

Cu tot poporul lângă tine,

Pe Domnul să-L vedeți, când vine.

12Jur împrejur, să stabilești

Margini, pe cari să nu-ndrăznești

Apoi, să le încalci, cumva,

Nici tu și nici altcineva.

Poporului, așa să-i spui:

„Să n-atingi poala muntelui,

Și nici să nu te sui pe el!

Oricine face-va altfel,

Cu moartea fi-va pedepsit,

13Pentru că nu e-ngăduit,

Ca acest munte, înadins,

De mâini de om, a fi atins!

Oricine face-va altfel

Și-atinge-va muntele-acel,

Să fie omorât pe loc –

Fie el om, sau dobitoc!

Cu pietre, să îl omorâți,

Sau cu săgeți să îl loviți.

Când trâmbița are să sune,

Întreg poporul să se-adune,

Și doar apoi – cu tine-n frunte –

Să se îndrepte către munte.”

14Moise, din munte, a venit

Și-apoi poporul și-a sfințit

Și hainele și le-a spălat.

15În urmă, el a cuvântat:

„Gata-n trei zile, vreau să fiți!

În acest timp, sunteți opriți

De-a vă atinge de femei.”

Cum a cerut, făcut-au ei,

16Și-a treia zi au auzit

Tunete mari și au zărit

Fulgere multe și-un nor gros,

Care a coborât, în jos,

Și muntele l-a-nvăluit.

Atuncea, trâmbița-a pornit

Ca să răsune cu putere,

Peste-a poporului tăcere,

Care privea înmărmurit,

Căci groaza l-a încremenit.

17Moise, poporul, și-a luat

Și către munte s-a-ndreptat,

Șezând apoi, la poala lui,

Spre-ntâmpinarea Domnului.

18Sinaiul era-nvăluit

În fum, căci Domnul a venit

Să stea-n mijlocul focului,

Atunci, pe piscul muntelui.

Fumul care se ridica,

Părea a fi asemeni ca

Fumul de un cuptor făcut.

Întregul munte s-a zbătut

Și cu putere-a tremurat.

19Puternic, trâmbițe-au sunat,

Iar Moise-n acel timp, vorbea

Cu Domnul, care-i răspundea

Cu glas puternic, ascultat

De tot poporul adunat.

20Pe munte, Domnu-a coborât –

Pe vârful lui a tăbărât –

Și l-a chemat pe Moise, sus –

Pe munte – iar Moise s-a dus.

21Domnul, lui Moise-i zise-apoi:

„Coboară, du-te înapoi

Și să îi spui poporului,

Că nu îngădui, nimănui,

La Domnul, buzna, ca să dea,

Doar pentru a-L putea vedea,

Ca nu cumva, în foc și pară,

Mulți din acest popor, să piară.

22Toți preoții cari vor putea,

De Mine, a se-apropia,

Să se sfințească, poruncesc,

Să nu cumva să îi lovesc

Apoi, cu moarte, și pe ei.”

23„Așa va fi, precum Tu vrei!” –

Moise a zis. „Poporului,

Să urce creasta muntelui,

Nu îi va fi îngăduit,

Pentru că Tu ai poruncit

Și-ai zis: „Margini să stabilești,

Și-ntreg poporul să-l sfințești”.”

24Domnul a pus: „Pogoară-te,

Și, cu Aron, iar, suie-te!

Deoparte, preoții să stea –

Și tot poporu-asemenea –

Căci astfel au să se păzească,

Iar moartea n-are să-i lovească.”

25Moise se-ntoarse la popor

Și-a spus acestea, tuturor.