Zaharia 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Îngerul care mi-a vorbit

S-a-ntors apoi, și m-a trezit

Cum i se-ntâmplă omului

Ce-i deșteptat din somnul lui.

2„Ce vezi?” – atunci m-a întrebat.

„Un sfeșnic” – am răspuns de-ndat’.

„Ăst sfeșnic, precum am văzut,

Din aur doar, era făcut.

Deasupra lui, am observat

Un vas că fost-a așezat,

Cari plin cu untdelemn se-arată.

Pe vasu-acela, mai văd – iată –

Și șapte candele pe care

Sunt șapte țevi. Sfeșnicul are

3Și doi măslini, alături lui:

Unul la dreapta vasului,

Iar celălalt măslin aflat,

La stânga lui e așezat.

4Dar, îndrăznesc să întreb eu:

Ce-nseamnă asta, domnul meu?”

5Îngeru-mi puse o-ntrebare:

„Nu știi ce-nseamnă asta, oare?”

Pe loc, atunci, i-am răspuns eu:

„Nu știu ce-nseamnă, domnul meu.”

6Apoi el, iarăși, a luat

Cuvântul și mi-a explicat:

„Ăsta-i cuvântul Domnului.

Află că ăst cuvânt al Lui

E îndreptat către acel

Care-i numit Zorobabel

Și-n felu-acesta cuvântează:

„Ăst lucru nu se-ntemeiază

Nici pe putere sau tărie,

Ci împlinit are să fie

Prin Duhul Meu biruitor” –

A zis Domnul oștirilor.

7„Dar cine ești tu, munte mare?

Cine ești tu, să fii în stare

Să stai în față la acel

Care-i chemat Zorobabel?

Iată dar, ceea ce-ți voi face:

Într-un loc șes, te voi preface.

Căci piatra cea mai însemnată,

Pe Templu fi-va așezată,

De el, în strigătele care

Vor cere pentru ea-ndurare!”

8Cuvântul mi-a vorbit astfel:

9„Mâinile lui Zorobabel

Pus-au, la Casă, temelie.

De-aceea, ele au să fie

Cele cari au s-o isprăvească.

Iată, au să se împlinească

Aceste lucruri, iar apoi,

Veți ști cu toții că la voi,

Am fost trimis de Cel pe care

Drept Domn al ei, oștirea-L are.

10Cine-i cel cari disprețuiește

Ziua care se dovedește

A fi mai slabă, când știut

Este că-i zi de început?

Iată, cei șapte au să fie,

Mereu, doar plini de bucurie,

Privind la cumpăna pe care,

Zorobabel, în mâini, o are.

Cei șapte-s ochii Domnului.

Pe-ntinderea pământului,

Cutreieră neobosiți,

Fiind mereu, neadormiți.”

11Atunci, cuvântul l-am luat

Și-am îndrăznit de-am întrebat:

„Te rog să-mi lămurești apoi,

Ce sunt măslinii ăștia doi,

Alăturați sfeșnicului,

La dreapta și la stânga lui?”

12A doua oară am luat

Cuvântul și am întrebat:

„Ce vrea să însemneze, oare,

Acele două ramuri care

Sunt de măslini și-s așezate

Lângă acele țevi lucrate

Din aur? Țevile acele,

Două se-arată a fie ele

Și după cum zăresc eu bine,

Prin ele, untdelemnul vine.”

13Îngeru-mi puse o-ntrebare:

„Nu știi ce-nseamnă asta, oare?”

Pe loc, atunci i-am răspuns eu:

„Nu știu ce-nseamnă, domnul meu.”

14Atunci el iarăși a luat

Cuvântul și mi-a explicat:

„Aceștia-s cei doi unși, cei care

Aflați sunt – fără încetare –

În fața Domnului Cel Sfânt,

Care Stăpân e, pe pământ.”