Geneza 17 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Numele lui Avram schimbat în Avraam

1Nouăzeci nouă ani avuse

Avram, când Dumnezeu îi spuse:

„Eu sunt Acel Atotputernic!

Sunt Dumnezeu! Eu sunt Cel veșnic!

Să umbli-n fața Mea, smerit,

Să fii mereu neprihănit!

2Un legământ voi încheia,

Cu tine și, în fața Mea,

Al tău neam fi-va înmulțit.”

3Avram, atunci, s-a prăbușit

Cu fața la pământ, supus.

Domnul, din cer, apoi, a spus:

4„Acesta-i al Meu legământ:

Tu ai să fii, pe-acest pământ,

Părinte pentru multe neamuri –

Ca un copac cu multe ramuri.

5Nu vei mai fi numit Avram –

De-acuma, tu ești Avraam!

Căci Avraam se tălmăcește

„Tatăl mulțumii” și, firește,

6Că neamuri vor ieși din tine –

Și împărați. Iar între Mine

7Și tine – și sămânța ta –

Ăst legământ, în veci, va sta.

Astfel – conform puterii sale –

Eu, ție și sămânței tale,

Vă voi fi Dumnezeu, în veci!

8Străin, în țară, ești. Eu deci,

Îți dau, tot Canaanul, ție –

Sămânței tale – pe vecie!

Țara va fi a lor, mereu,

Și fi-voi al lor Dumnezeu!”

Tăierea împrejur

9Și Domnul a continuat:

„Tu și ai tăi, neîncetat –

Din neam în neam – păziți, mereu,

Cu grijă, legământul Meu.

10El are să statornicească

Faptul că partea bărbătească

Va fi tăiată împrejur.

11Așadar, fără înconjur,

Tăiați carnea prepuțului,

Ca semn al legământului

Pe care l-am statornicit.

12Opt zile, când a împlinit,

Orice copil va fi luat

Și împrejur va fi tăiat.

Din neam în neam, să vă purtați

La fel, și toți vor fi tăiați:

De-i rob – la tine zămislit,

Sau de cu bani e dobândit

Și nu este din neam evreu –

13Tăiați să fie, toți, mereu.

Să fie împrejur tăiat

Robul născut sau cumpărat,

Căci legământul vreau să fie

Întărit astfel, pe vecie,

În carnea voastră. Pe pământ,

E veșnic acest legământ.

14Cel care nu va fi tăiat,

Să fie-ndată lepădat:

Să îl stârpiți de pe pământ,

Căci calcă al Meu legământ!”

Sarai se numește Sara

15Apoi, Domnul vorbi din nou:

„Sarai primește-un nume nou:

De-acum „Sara” va fi numită.

Va fi femeie împlinită,

16Căci o voi binecuvânta

Și-un fiu, prin ea, vei căpăta.

Ea, mama multor, va să fie:

Noroade multe au să vie,

Din ea – precum și împărați,

Peste popoare-ncoronați.”

17Avram, atunci, și-a prăvălit

Fața-n pământ și a zâmbit,

Gândindu-se: „Așa ceva,

Va crede, oare, cineva?

Un secol, eu am împlinit.

Nouă decenii, negreșit,

Sarai, acum, o să-mplinească.

Mai poate, oare, ea să nască?!”

18Apoi, I-a zis lui Dumnezeu:

„O Doamne, iată gândul meu:

Aș vrea ca Ismael să crească

Și-n fața Ta să viețuiască.”

19Dar Dumnezeu a cuvântat:

„Află căci, cu adevărat,

Sara, un fiu, are să nască.

Isac are să se numească.

Iar legământ voi încheia

Cu el și-apoi cu aceia

20Ce-l vor urma. De Ismael

Vrei să Mă rogi? Te-ascult, iar el,

De Mine-i binecuvântat,

Și o să crească, ne-ncetat;

În număr, fi-va înmulțit

Și voievozi vor fi ieșit,

Din el – chiar doișpe au să vie –

Și-un mare neam are să fie.

21Dar află: legământul Meu,

Doar cu Isac îl închei Eu!

Pe el, tu îl vei căpăta,

La anul, prin nevasta ta.”

22Când, de vorbit, a terminat,

Domnul, la cer, S-a înălțat.

Avraam și casa lui este tăiat împrejur

23Avram, apoi, n-a zăbovit,

Făcând ce i s-a poruncit.

Pe Ismael, el l-a luat,

Pe toți acei ce s-au aflat

În casa lui – chiar robi fiind –

Și, împrejur, pe toți tăind,

A împlinit ce i se spuse,

Ceea ce Domnul îi ceruse.

24Când astă treabă a făcut,

Ani nouă’șinouă, a avut.

Deci în prepuț, și-a încrestat

Semnul care-i fusese dat.

25La treișpe ani, și Ismael,

La fel, a fost tăiat și el.

26Odată cu Avram, venit-a

Și Ismael și-astfel, primit-a

Și el, tăierea împrejur,

27Iar după ei, toți cei din jur.

Toți cei în casa lui aflați –

Slobozi, sau robi – au fost tăiați:

Cei cari acolo s-au născut,

Cei ce pe bani i s-au vândut.