Țefania 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Amenințări împotriva lui Iuda și Ierusalimului

1Cuvântul cel venit de sus,

Al Domnului, care-a fost spus

Către Țefania cel care

E al lui Cuși fiu, cari îl are –

Drept tată – pe Ghedalia.

El este de-asemenea

Fecior și pentru Amaria,

Precum și pentru Ezechia.

În timpu-acela, la domnie,

În a lui Iuda-mpărăție,

Fusese cel cari se vădea

Al lui Amon fiu, Iosia.

2„Voi nimici, de pe pământ,

Toate câte pe el, azi, sânt” –

Spusese Domnul. „Nimicesc

3Oameni și vite. Prăpădesc

Popoarele păsărilor,

Precum și peștii mărilor

Și pietrele de poticnire

Și pe cei răi de peste fire.

Pe tot pământul, îi lovesc

Pe oameni și îi nimicesc.

Îi spulber cu desăvârșire.

4Am să-Mi întorc a Mea privire

Și spre Ierusalim întind

Brațul și am să îl cuprind

Pe Iuda. Cu desăvârșire

Voi spulbera, de peste fire,

Urma lui Bal, numele care

Acela ce-i slujește-l are

Și de asemenea pe toți

Cari se vădesc ai lui preoți.

5Îi nimicesc pe cei pe care

Urcă s-aducă închinare –

Pe-acoperiș – oștirilor

Ce sunt ale cerurilor,

Pe-aceia cari s-au închinat

Și cari pe Domnul au jurat,

Dar în același timp – la fel –

Au mai jurat și pe acel

Care, Malcam, este chemat

Și este al lor împărat.

6Pe-aceia care s-au vădit

Pe Domnul că L-au părăsit,

Pe cei cari nu L-au căutat

Și cari de El n-au întrebat,

Pe-aceia am să îi lovesc,

Pentru că vreau să-i nimicesc.”

7„Tăcere-n fața Domnului!

Căci e aproape ziua Lui,

În care jertfe-a pregătit

Și-ospețele Și le-a sfințit.

8În ziua jertfei Domnului,

Pe fiii împăratului,

Pe voievozi, pe orișicine

Va îmbrăca haine străine

Am să îi pedepsesc. Cu ei,

9Îi pedepsesc și pe acei

Cari peste prag sar, pe cei care

Cu silnicii și înșelare

Au umplut casele celor

Ce s-au vădit stăpâni ai lor.”

10„În ziua ‘ceea”– Domnul zice –

„Mare prăpăd are să pice

Pe culmile dealurilor.

Atunci, la poarta peștilor,

Au să se-audă țipete

De jale doar, și urlete

În mahalalele aflate

În altă parte din cetate.

11Locuitori din Macteș, voi

Vă văietați dar, căci apoi,

Cei care fac negoț, să știți

Că au să fie nimiciți.

De-asemenea, cei încărcați

Cu-argint nu vor mai fi cruțați,

Căci spulberați de peste fire

Vor fi ei, cu desăvârșire.

12Când vremea ‘ceea va veni,

Atuncea Eu voi scormoni

Ierusalimul vostru mare –

În orice loc – cu felinare,

Pentru că am să-i pedepsesc

Pe toți cei cari se bizuiesc

Pe ale lor drojdii și zic:

„Nu se va întâmpla nimic,

Căci Domnul, din înaltul Său,

Nu face nici bine, nici rău!”

13A lor avere adunată,

De jaf are să fie dată,

Iar casele lor pustiite

Ajunge-vor și nimicite.

Case, ei au să își zidească,

Dar nu au să le locuiască.

Vii vor sădi, făr’ a avea

Parte din al lor vin să bea.”

14Iată că vine peste fire

A Domnului zi! De-mplinire,

Aproape-i ziua Lui, căci are

Ca să sosească-n grabă mare!

Amarnică e ziua Lui

Și-atunci plânsul viteazului

O să se-audă, cu amar,

Dintr-un hotar, în alt hotar.

15Ziua aceea o să fie

Menită numai de mânie,

De groază și de necaz mare,

Pentru că este ziua care

E dată pentru pustiire,

Precum și pentru nimicire.

Este o zi întunecată,

De nori și beznă înecată,

16O zi în care trâmbița

Țipătul și-l va înălța

În strigătele de război

Cari se vor îndrepta, apoi,

Către cetățile zidite

Și turnurile întărite.

17Atuncea, omenirea are

Să fie pusă-n strâmtorare.

Va bâjbâi, cum bâjbâiesc

Cei care orbi se dovedesc,

Căci împotriva Domnului

Este păcatul omului.

De-aceea, sângele vărsat

Are a fi asemănat

Cu praful, iar carnea apoi,

O-mprăștii ca pe un gunoi!

18Aurul ce îl vor avea

Și-argintul lor, de-asemenea,

Nu vor putea să-i izbăvească,

Atunci când are să sosească,

În lume, ziua Domnului.

De focul geloziei Lui,

Întreaga țară mistuită

Are a fi și nimicită,

Cu toți cei care se vădesc

Că pe al ei cuprins trăiesc.