Psalmii 33 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Neprihăniților, mereu,

Vă bucurați în Dumnezeu!

Celor care sunt dovediți

Că oameni sunt neprihăniți,

Le șade bine o cântare

De laudă, la fiecare.

2Cu harfa, să Îl lăudați

Pe Domnul și să Îi cântați

Cu alăuta – cu cea care,

În număr, zece coarde are.

3Vreau, un îndemn să vă dau vouă:

Să-I faceți o cântare nouă!

Să cânte firul strunelor

Și glasurile tuturor!

4Iată, Cuvântul Domnului

E-adevărat. Lucrarea Lui

Înfăptuită o să fie

După a Lui credincioșie.

5Dreptatea și neprihănirea

Avut-au parte de iubirea

Cea mare a lui Dumnezeu.

Pământul e umplut, mereu,

De bunătatea Domnului,

6Căci numai prin Cuvântul Lui –

Făcute – cerurile sânt.

Oștirea lor, Domnul Cel Sfânt –

Pe ale cerurilor cale –

Doar cu suflarea gurii Sale,

Necontenit, le sprijinește.

7El, în morman, îngrămădește

Și apele acelea care

Se află adunate-n mare.

Adâncurile le adună

Ca în cămări El să le pună.

8Pământul tot, de Dumnezeu,

Teamă să aibă, tot mereu,

Iar oamenii pământului

Să tremure în fața Lui!

9Totul e după-a Lui voință:

Când poruncește, i-a ființă

Ceea ce-a zis – precum Îi place –

Căci ce va zice, se va face.

10Al Neamurilor sfat, mereu,

O să-l răstoarne Dumnezeu,

Iar planul care l-au gândit

Popoarele, e nimicit.

11Dar sfatul Domnului, se știe

Că, dăinuiește pe vecie,

Iar planul Său se dovedește –

Din neam, în neam – că se-mplinește.

12Ferice de poporul care,

Drept Dumnezeu, pe Domnu-l are!

Ferice dar, poporului

Cari este moștenirea Lui!

13Din ceruri, Domnul Își rotește

Privirile și izbăvește

Pe fiii omului ce sânt

Pe fața-ntregului pământ.

14Vede – din locuința Lui –

Ființele pământului.

15El, inima, le întărește

La toți și-apoi, El urmărește

Faptele lor, neîncetat.

16Scăparea unui împărat

Nu e-n mulțimea oștilor;

Scăpările vitejilor,

De-a lor putere nu-s legate;

17De-asemenea, calul nu poate

Ca să aducă chezășie

Că biruință o să fie,

Iar vlaga lui nu va putea

Ca izbăvirea să o dea.

18Iată că ochiul Domnului

Privește-asupra omului

Care, de El, știe-a se teme,

Și peste cei ce-n orice vreme

În bunătatea Lui arată

Că-și au nădejdea-ncredințată,

19Pentru a fi astfel scăpați

De moarte și spre-a fi lăsați

Cu viață-atunci când peste ei

Se-abate valul foametei.

20Sufletul nostru, cât trăiește,

În Domnul doar, nădăjduiește.

Domnul ne este Ajutor

Și Scut ne e, ocrotitor.

21Inima noastră-n Dumnezeu

Găsește bucurii, mereu,

Căci ale noastre-ncrederi sânt

Puse în al Său Nume Sfânt.

22Doamne, pogoară peste noi,

A Ta-ndurare mai apoi,

Așa precum nădăjduim

Ca de la Tine s-o primim!