1Doamne, Te chem și strig la Tine.
Vino degrabă, pân’ la mine!
Să iei aminte, Domnul meu,
Atunci când Te voi chema eu!
2Să-mi fie ruga înălțată,
Precum tămâia se arată,
Iar ridicarea mâinii mele
Fie ca jertfele acele
Care se-aduc când se-nserează!
3Doamne, o strajă îmi așează
În fața gurii, să-mi păzească
Buzele când au să vorbească!
4Să nu-mi lași inima cuprinsă
De lucruri rele și împinsă
La faptele nelegiuite,
De oamenii cei răi iubite!
Cu cei cari rele făptuiesc,
Nu mă lăsa să mă-nsoțesc,
Să nu ajung apoi să vreau
Ca la al lor ospăț să stau!
5Mai bine vreau să fiu lovit
De cel care-i neprihănit,
Căci loviturile primite
Vor fi atunci, bine venite.
Voiesc ca să fiu pedepsit
De cel care-i neprihănit,
Căci îmi va fi pedeapsa lui,
Asemeni untdelemnului
Care-i turnat pe capul meu.
Nu voi întoarce capul eu,
De la pedeapsă, niciodată.
Dar ruga mea va fi-nălțată
În contra răutăților.
6Când de pe vârful stâncilor,
Cei răi ajunge-vor să vadă,
Judecători cum au să cadă,
Vor asculta vorbele mele
Și vor lua seama la ele.
7Așa precum e spintecat
Pământul când este brăzdat,
La fel și oasele ne sânt
Împrăștiate, de mormânt.
8De-aceea, către Tine, eu
Îmi îndrept ochii, Domnul meu.
La Tine să m-adăpostești
Și sufletul să-mi ocrotești!
9Mă scapă de cursa pe care
Cei răi mi-o-ntind, fără-ncetare!
Mă scapă de piedica lor!
10În lațul răutăților,
Să cadă cei ce se vădesc
Nelegiuiri că săvârșesc,
În timp ce eu, neîncetat,
Din lațul lor voi fi scăpat!
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
