Numeri 36 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Măritarea fiicelor moștenitoare

1Atuncea, toți aceia cari,

În Galaad, erau mai mari –

Cari din Machir au provenit

Și din Manase au ieșit,

Din case ale fiilor

Lui Iosif, după neamul lor –

La Moise-n față i-au ieșit

Și-apoi, în urmă, au vorbit,

‘Naintea tuturor cei cari

Erau, în Israel, mai mari:

2„Ție ți-a spus Domnul astfel,

Ca fiilor lui Israel,

Să le dai țara-n stăpânire,

Ca să le fie moștenire.

Să împărțești – ți s-a cerut –

Numai prin sorți, al ei ținut.

De-asemeni, ți s-a poruncit

Ca părțile ce-au revenit

Lui Țelofhad – al nostru frate –

Fetelor lui, să fie date.

3Dar de vor merge de soții,

Apoi, în alte seminții,

Atuncea moștenirea lor,

Din casele părinților

Ștearsă va fi și-adăugată

Acolo unde-i măritată

Fata ce-o are-n stăpânire.

Astfel, a noastră moștenire,

Care, prin sorți, ne este dată,

Are să fie micșorată.

4Și-atuncea când are să vie

Anul acel de veselie,

În Israel, moșia lor

Se-alătură la a celor

Ce sunt din altă seminție,

Unde – soții – ele-au să fie.

În acest fel, pământul lor –

Din cel ce-i al părinților –

Are să fie șters apoi,

Căci nu va mai veni-napoi.”

5Moise – de Domnul sfătuit –

Către popor, a glăsuit:

„Fiii lui Iosif dovedesc

Dreptate-n ceea ce vorbesc.

6Iată acum, ce poruncește

Domnul, în tot ce le privește

Pe fetele care-s ieșite

Din Țelofhad: să se mărite,

Cu cine vor, numai să fie

Aleși din a lor seminție,

Căci astfel, moștenirea lor

Rămâne a părinților.

7Nu poate nici o moștenire,

A fi luată-n stăpânire

De către altă seminție.

Ea trebuie, mereu, să fie,

În mâna celor ce-au primit-o,

Care, prin sorți, au dobândit-o.

Deci să se țină fiecare,

De moștenirea ce o are,

Care, prin sorți, are să-i fie

Adusă, după seminție.

8Fata cari are-n stăpânire,

În Israel, o moștenire,

Să se mărite, prin urmare,

Cu cineva, dintre cei care –

După familii – au să fie

Tot din a fetei seminție.

9O moștenire dobândită

De-o seminție anumită,

Luată, nu poate să fie,

De către-o altă seminție;

Ci să se țină fiecare,

De moștenirea ce o are.”

10Fetele care au ieșit

Din Țelofhad au împlinit,

Întocmai, ce le poruncise

Domnul, prin Moise când vorbise.

11Deci Țelofhad a zămislit

Doar fete. Prima a venit,

Pe lume, Mahla; iar a doua

Fusese cea chemată Noa.

Hogla și Milca au urmat,

Iar Tirța, șirul, l-a-ncheiat.

Acestea s-au căsătorit,

Iar soții pe cari i-au găsit,

Sunt dintre fiii unchilor

Cari fost-au din familia lor.

12S-au măritat numai în case

Ce sunt din neamul lui Manase

Și-astfel, întreaga moștenire

Rămase-atunci, în stăpânire,

În casele părinților –

Deci tot în seminția lor.

13Aceste legi și-aste porunci,

Date au fost, de Domnu-atunci –

Prin Moise – pentru Israel,

Când, la Iordan, șezuse el,

În țarina Moabului,

Din fața Ierihonului.