1 Samuel 6 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Filistenii trimit chivotul înapoi

1Un timp de șapte luni, a stat

Chivotul Domnului, aflat

Departe de al său popor,

În țara Filistenilor.

2Și Filistenii au adus

Preoți și ghicitori și-au spus:

„Ce facem cu chivotul care

Domnul lui Israel îl are?

Ce trebuie să facem noi,

Ca să-l trimitem înapoi?”

3Ei au răspuns: „Chivotul care

Domnul lui Israel îl are,

Să nu-l trimiteți înapoi –

Cu mâna goală – de la voi.

O jertfă-ntâi, să pregătiți,

Pe care să o dăruiți

Lui Dumnezeu – jertfă de vină –

În seamă să nu vă mai țină

Păcatul ce l-ați săvârșit,

Pe când chivotul I-ați răpit.

Astfel – să fiți încredințați –

Că-ndată fi-veți vindecați.”

4Toți Filisteni-au întrebat:

„Ce jertfă vom avea de dat,

Pentru ca-ntreaga noastră vină,

În seamă, să nu se mai țină?”

„Cinci umflături, voi să luați,

Din aur” – au zis ei. „Să dați,

Apoi, cinci șoareci făuriți

Din aur. Trebuie să știți

Că numărul șoarecilor –

Precum și-al umflăturilor –

E-asemenea numărului

Mai marilor poporului.

Urgia care v-a lovit

Și, peste ei, a bântuit.

5Deci faceți, niște chipuri, voi,

Ca umflăturile, și-apoi,

Și alte chipuri să lucrați,

La fel ca șoarecii aflați

În țară de vă pustiesc.

Dați slavă Domnului ceresc,

Dați slavă Domnului pe care

Neamul lui Israel Îl are.

Dacă veți face-n acest fel,

Atuncea noi sperăm că El

O să-Și ridice mâna-apoi,

Să nu apese peste voi,

Pe dumnezeii ce-i slujiți

Și țara-n care locuiți.

6De ce-mpietrită, vreți să fie

Inima voastră, cum se știe

Că Faraonul a făcut,

În al Egiptului ținut?

Asemeni Faraonului,

A fost întreg poporul lui.

Dar Dumnezeu nu i-a lovit

Atuncea? Nu i-a pedepsit

Încât apoi, ei l-au lăsat,

Pe Israel, să plece-ndat’?”

7Să făuriți, un car noi, voi

Și două vaci luați apoi.

Tinere, vacile acele

Vor fi și, țâță, vor da ele.

Să nu fi fost puse la plug

Și nici puse să tragă-n jug.

Să înjugați vacile-acele –

La car – luând de lângă ele

Vițeii lor, pe care-apoi,

Acasă îi veți duce voi.

8Chivotu-n urmă să-l luați,

Și-n car – atent – să-l așezați.

O ladă, să mai puneți voi,

Alăturea de el apoi,

În care fi-vor așezate

Acele lucruri ce-s lucrate

Din aur, care s-au făcut

Așa precum noi v-am cerut,

Spre a fi jertfă pentru vină,

În seamă să nu vi se țină

Păcatul ce l-ați săvârșit.

Când totul fi-va împlinit,

Carul, îl veți trimite voi,

Să se întoarcă înapoi,

La neamul său, la Israel.

9Priviți în urmă, după el:

Dacă chivotul o s-apuce

Pe drumu-acela care duce

Înspre Bet-Șemeș, să știți voi

Că se întoarce înapoi,

În țara și la casa lui.

Vom ști că mâna Domnului

E cea care ne-a făcut rău,

Pentru acest chivot al Său.

Dacă chivotul nu se duce

Spre casa lui, ci o s-apuce

Pe un alt drum, vom ști apoi

Căci cel ce ne-a lovit pe noi,

Nu este Domnul. Negreșit,

Atuncea ăst rău a venit,

În țară, peste fiecare,

Doar dintr-o simplă întâmplare.”

10Oameni-ndată au făcut

Așa precum li s-a cerut

Și două vaci au căutat,

Care erau de alăptat.

Viței-acasă i-au adus,

Iar vacile, la car, le-au pus.

11Chivotu-n urmă, l-au luat

Și-atent, în car, l-au așezat,

Cu lada-n care se găseau

Acele lucruri ce erau,

Din aurul curat, făcute,

Așa precum au fost cerute.

12Vacile-apoi au apucat

Pe drumul care s-a urcat

Către Bet-Șemeș; au ținut

Drumul și nu s-au abătut,

Cu nici un pas, spre dreapta lui

Și nici spre stânga drumului.

Spre Israel se îndreptau,

Iar vacile, mereu, mugeau.

Mai marii Filistenilor,

Au mers apoi, pe urma lor,

Pân’ la hotarul cel pe care,

Lângă Bet-Șemeș, țara-l are.

Chivotul la Bet-Șemeș

13Cei ce-n Bet-Șemeș se aflau,

În vale, grâne secerau.

Când ochii și i-au ridicat,

În față li s-a arătat

Chivotul Domnului, în car,

Mergând înspre al lor hotar.

S-au bucurat când l-au zărit,

14Iar caru-n urmă s-a oprit

La locul ce era chemat

„Câmpul lui Iosua”, aflat

Chiar la Bet-Șemeș, loc în care

Este o piatră foarte mare.

Oamenii-au mers și au luat

Carul și-apoi au despicat

Lemnele ce-l alcătuiau.

Vacile care îl trăgeau,

Au fost aduse Domnului,

Drept jertfă, înaintea Lui.

15Leviții au venit îndat’

Și-apoi, chivotul l-au luat,

Cu lada ce îl însoțea,

În care aur se găsea.

Le-au așezat pe fiecare,

Pe lespedea aceea mare –

De piatră – care s-a găsit

La Bet-Șemeș. Toți au venit,

În acea zi, și au adus

Arderi și jertfe, ce le-au pus

Apoi, în fața Domnului,

Spre cinstea și spre slava Lui.

16Cei cinci conducători pe care

Neamul de Filisteni îi are,

După ce-au stat și au văzut

Tot ceea ce s-a petrecut,

Înspre Ecron plecară-apoi,

Venind acasă, înapoi.

17Iată ce umflături au dat –

Care, din aur, s-au lucrat –

Toți Filistenii, Domnului,

Spre-a căpăta iertarea Lui:

Pentru Asdod și Ascalon,

Gaza și Gat și-apoi Ecron,

18Erau și niște șoareci care,

De aur fost-au fiecare,

Și cinci era numărul lor –

La fel ca al cetăților

Unde aflați erau cei cari,

La Filisteni, erau mai mari.

Unele fost-au construite,

Fiind, cu ziduri, întărite;

Dar altele, în schimb, n-aveau

Ziduri care le-mprejmuiau.

Lucrul acest e-adeverit

De piatra ‘ceea – negreșit –

Pe cari chivotu-au așezat,

Când, de pe car, ei, jos, l-au dat.

Și astăzi, piatra se găsește

În locul care se numește

„Câmpul lui Iosua”, și care

E la Bet-Șemeș, la hotare.

19Domnul, pe cei ce-au locuit

Chiar la Bet-Șemeș, i-a lovit,

Căci în chivot ei s-au uitat.

Moartea – pe loc – i-a secerat,

Atuncea, pe cincizeci de mii

Dintre-ai lui Israel copii,

La care s-au adăugat –

În urmă – șaptezeci, de-ndat’.

Poporu-ntreg s-a tânguit,

Pentru că Domnul l-a lovit,

Îngăduind așa urgie,

Asupra lui, atunci, să vie.

20Cei din Bet-Șemeș au văzut

Tot ceea ce s-a petrecut,

Și-au zis: „Cine, de pe pământ,

În fața Domnului Cel Sfânt,

Poate să stea? Ce facem noi

Și unde să-ndreptăm apoi,

Acest chivot al Domnului,

Să nu ne-apese mâna Lui?”

21La Chiriat-Iearim, de-ndat’,

În mare grabă a plecat

Un grup de soli, care-au vorbit:

„Iată, chivotul a sosit,

Căci Filistenii l-au adus,

Și este la Bet-Șemeș pus.

Veniți dar, grabnic, pân’ la noi,

Căci trebuie adus la voi!”