Judecătorii 17 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1În Efraim, atunci, ședea

Un om cari, Mica, se numea.

2El, mamei sale, i-a vorbit:

„Vreau ca să afli – negreșit –

Cum că argintul adunat –

Argintul ce ți-a fost luat,

Cel pentru care, am văzut,

Ce mari necazuri ai avut –

Pus la păstrare e, la mine.

El cântărea – țin minte bine –

O mie-o sută sicli dar.

Să-l iei în stăpânire iar,

Pentru că eu te-am auzit

Cum blestemai, necontenit.”

Îndată, maică-sa a spus:

„De Dumnezeul Cel de Sus,

Să fie binecuvântat

Feciorul meu, neîncetat!”

3Atunci, el a găsit cu cale,

Să-napoieze mamei sale,

Argintul tot cari, negreșit,

În sicli, fost-a prețuit.

O mie-o sută sicli-avea

Argintul ce-l pierduse ea.

„Închin argintul” – ea a spus –

„Acuma, Domnului de Sus,

Pentru că vreau ca să fac eu,

Un chip cioplit – fiului meu –

Precum și-un chip turnat. Apoi,

Ți-l voi da ție, înapoi,

În felu-n cari va fi lucrat.”

4El, mamei, i-a înapoiat

Argintul, după cum a spus.

Ea două sute sicli-a dus

La argintar, și-a poruncit

Să-i facă-ndat’ un chip cioplit –

Și-asemenea – un chip turnat.

Pe-acestea, ea le-a așezat

În casa-n care locuia

Feciorul său. Mica avea

5O casă a lui Dumnezeu,

Și s-a gândit atuncea: „Eu

Voi face un efod și iată,

Și terafimi voi face-ndată.”

Precum a zis, a și făcut.

Întâi efodul l-a țesut,

Iar după ce l-a isprăvit

Și terafimi a întocmit.

Când totul fost-a terminat,

Pe-un fiu de-al său el l-a luat

Și-apoi, ca preot, l-a sfințit.

6În acea vreme, negreșit,

Nimeni n-a fost înscăunat,

În Israel, ca împărat,

Și orișicine-atunci putea,

Să facă, după cum credea.

7În Betleemul cel pe care,

Iuda în stăpânire-l are,

Era un om, de neam Levit.

8Omul acela a pornit,

Din Betleem, căci își dorea

Să afle – dacă va putea –

O locuință potrivită.

Urmându-și calea hărăzită,

În Efraim el a sosit,

Unde, pe Mica, l-a-ntâlnit.

9Mica i-a zis: „De unde vii?”

„Eu sunt Levit, așa să știi” –

Răspunse omul, de îndat’ –

„Și sunt, din Betleem, plecat.

Cred că se poate-a fi găsită

O locuință potrivită,

Și pentru mine – negreșit –

Căci de aceea am venit.”

10Mica i-a spus: „Rămâi la mine,

Căci are să îți meargă bine.

Preot, voiesc să-mi fii și tată,

Iar pentru-aceasta, îți dau plată,

Haine și mijloace de trai –

De care tu, nevoie, ai –

Și zece sicli, cântăriți,

Cari în argint vor fi plătiți.

Astă simbrie-ți va fi dată,

La fiecare an, o dată.”

11Levitul s-a-nvoit astfel

Și a rămas, de-atunci, la el,

Unde fusese acceptat

Ca și un fiu adevărat.

12Mica, pe tânăr, l-a sfințit,

Iar el, ca preot, i-a slujit.

13Mica a zis: „Știu că, mereu,

Bine-mi va face Dumnezeu,

Pentru că, preot, l-am găsit

Pe tânărul de neam Levit.”