2 Împărați 24 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Pe vremea lui, se potrivea

Că Nebucadențar domnea,

La Babilon, ca împărat.

El, la război, s-a ridicat,

Contra lui Ioiachim – cel care

Era, în Iuda, cel mai mare –

Și l-a învins pe împărat;

Iar Ioiachim s-a arătat –

Timp de trei ani – de-ai fi supus,

Făcând mereu, tot ce i-a spus.

După trei ani, s-a răzvrătit,

2Iar Dumnezeu a repezit

Asupra lui, cete-narmate

Cari, din Haldei, erau formate,

Din Sirieni și Amoniți

Și-asemenea, din Moabiți.

Cetele-acelea au căzut

Pe Ioiachim și l-au bătut,

Să se-mplinească, negreșit,

Cuvântul Domnului, rostit

Prin gurile prorocilor,

3Căci pe-al lui Iuda-ntreg popor,

Domnul voia să-l pedepsească,

Să-l lepede, să-l părăsească,

Din pricină că a văzut

Cât rău, Manase a făcut,

4Și pentru sângele vărsat –

Ce s-a vădit nevinovat –

Cu care, precum e știut,

Ierusalimul l-a umplut.

5Dar toate câte-au fost făcute

De Ioiachim, nu sunt trecute

În cărțile Cronicilor

Ce sunt ale-mpăraților

Care în Iuda au domnit?

6Când Ioiachim a adormit,

A fost și el adăugat

La neamul său. L-au îngropat

Și-apoi, în urmă-i, la domnie,

Al său fiu a urmat să vie,

Cari, Ioiachin, a fost chemat.

7Cel care fost-a împărat

Peste Egipt, n-a mai ieșit

Din țară, căci i-a fost răpit –

De împăratul cel pe care,

În frunte, Babilonu-l are –

Pământul ce se întindea

Pornind chiar de la albia

Pârâului Egiptului,

La matca Eufratului.

Ioiachin – Împresurarea Ierusalimului

8Când Ioiachin, la tron, venea,

Ani optsprezece împlinea,

Iar la Ierusalim a stat

Timp de trei luni, ca împărat.

Nehușta, mama sa-i chemată.

Aceasta îl avea, drept tată,

Pe Elnatan, cari se vădea

Că din Ierusalim venea.

9Asemenea tatălui său,

El a făcut ce este rău,

Astfel încât faptele lui

N-au fost pe placul Domnului.

10În vremea ‘ceea, se brodea

Că Nebucadențar domnea

În Babilon. Slujbașii lui,

Contra Ierusalimului,

Cu oaste mare, au plecat

Și-n urmă, l-au împresurat.

11Pe când slujbași-nconjurau

Cetatea și-o asediau,

Chiar Nebucadențar – cel care

Era, în Babilon, mai mare –

Veni la fața locului.

12Aflând despre sosirea lui,

În grabă, Ioiachin s-a dus

Să îl întâmpine, supus.

Pe împărat, l-a însoțit

Chiar mama sa, și-au mai venit

Și căpetenii, slujitori,

Precum și marii dregători.

Dar împăratul cel pe care,

În frunte, Babilonu-l are,

A poruncit a fi luat

Prins, al lui Iuda împărat.

Când Ioiachin prins ajungea,

Opt ani, ca împărat, făcea.

13Apoi, cel care a domnit

În Babilon, a jefuit

Averea Casei Domnului

Și-a casei împăratului.

A zdrobit vasele pe care

Templul lui Dumnezeu le are.

Vasele-acelea sfărâmate,

Din aur doar, erau lucrate,

De către Solomon, cel care

Fusese-n Israel, mai mare.

Acestea s-au înfăptuit,

Așa precum a glăsuit,

Atunci, cuvântul Domnului.

14Apoi, i-a dus în țara lui,

Ca robi, pe cei ce i-a aflat

Că la Ierusalim au stat.

Vitejii, toți, au fost luați

Și în robie aruncați,

Iar căpeteniile toate

Și ele roabe-au fost luate.

I-a înrobit și pe teslari

Și-asemenea și pe fierari.

Cei care, robi, au fost luați,

La zece mii sunt numărați.

Din al lui Iuda neam, scăpară

Cei mai săraci oameni din țară.

Aceștia n-au fost strămutați,

Ci ei în țară-au fost lăsați.

15Pe Ioiachin, l-au însoțit –

Atunci când fost-a înrobit,

În Babilon – și mama lui,

Nevestele-mpăratului,

Precum și dregătorii cari

Erau, în țară, cei mai mari.

Cu toții, robi, au fost luați

Și-apoi, în Babilon, mutați.

16De-asemeni, fost-au înrobiți

Războinicii cari, socotiți

La șapte mii sunt numărați.

Apoi, cei care-au fost luați

Din rândul cetei de teslari

Precum și-a celei de fierari,

A fi o mie s-au vădit.

De-asemeni, robi s-au pomenit

Toți oamenii buni de război.

Cu toții au fost duși apoi,

La Babilon. Ca împărat,

17În Iuda, fost-a așezat

Unchiul lui Ioiachin, cel care

Matania, drept nume, are.

Numele său a fost schimbat

Și, Zedechia, s-a chemat.

Zedechia

18Când Zedechia s-a suit,

Pe tron, în Iuda, și-a domnit,

Ani douăzeci și unu-avea

Și la Ierusalim ședea.

Ani unsprezece-a adunat,

Pe scaunul de împărat.

Fusese, Hamutal, chemată

Măicuța lui, iar al ei tată

E Ieremia, acel care,

Obârșie în Libna-și are.

19La fel ca-naintașul său –

Ca Ioiachim – el, numai rău,

Față de Domnul, a făcut,

Iar Domnului nu I-a plăcut.

20Toate câte s-au întâmplat,

S-au petrecut căci, mâniat,

Fusese Domnul, precum știm,

Pe Iuda și Ierusalim.

Și Zedechia s-a vădit,

În urmă, de-a fi răzvrătit

Contra-mpăratului pe care,

În frunte, Babilonu-l are.