Psalmii 103 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Psalmul acesta, negreșit,De David e alcătuit

1Suflet al meu, mereu veghează:

Pe Domnu-L binecuvintează,

Iar toate care-n mine sânt,

Numele Domnului Cel Sfânt,

Să-L binecuvinteze-ndată!

2Suflet al meu, tu – niciodată –

Să nu uiți a Lui bunătate

Și binefacerile toate,

Ce ți le face Dumnezeu!

Să-L binecuvintezi, mereu,

3Căci El îți iartă, negreșit,

Relele ce le-ai săvârșit

Și-Ți vindecă bolile toate.

4Din groapă, viața, El ți-o scoate

Și-n bunătatea Lui cea mare,

Te-ncununează cu-ndurare.

5Cu bunătăți din al Lui sân,

Te satură, când ești bătrân.

Te face să întinerești,

Încât ca vulturul, iar, ești.

6Dreptate, Domnu-a dăruit

Celui ce este asuprit.

7Lui Moise, El i-a arătat

Căile Sale ne-ncetat,

Iar fiilor lui Israel,

Lucrarea ce-a făcut-o El.

8E milostiv și-ndurător

Și îndelung e răbdător.

În bunătate, e bogat

9Și nu Se ceartă ne-ncetat,

Căci a lui Dumnezeu mânie

Nu poate ține pe vecie.

10El nu ne răsplătește-apoi,

Precum păcătuit-am noi.

Nu după răul săvârșit,

Al nostru Domn ne-a răsplătit.

11Pe cât – față de-acest pământ –

Înalte cerurile sânt,

Tot pe atât este de mare

Și bunătatea cea pe care

O are Domnul pentru cel

Cari teamă va avea de El.

12Cât de departe este pus

Și răsăritul de apus,

Atât de mult sunt depărtate

Și făr’delegile aflate

În mijlocul poporului.

13Așa precum de fiii lui,

Tatăl se-ndură tot mereu,

La fel se-ndură Dumnezeu,

Necontenit, de omu-acel

Cari teamă va avea de El.

14El știe din ce suntem noi

Și ia aminte mai apoi,

Că nu suntem decât o mână,

Însuflețită, de țărână.

15Zilele vieții omului

Sunt precum iarba câmpului:

Omul, ca floarea, înflorește,

16Însă când vântul îl lovește,

Dispare în necunoscut,

Iar locu-n care a crescut –

În care mai ‘nainte-a stat –

Nu se mai știe niciodat’.

17Dar bunătatea Domnului

Ține în veacul veacului,

Pentru cel care a vădit

Teamă de El și, negreșit,

Pentru urmașii cei pe care,

În lume, acel om îi are.

18Această bunătate – iată –

De-asemenea e arătată

Față de cei care păzesc

Al Său cuvânt și împlinesc

Poruncile lui Dumnezeu

Și legământul Lui, mereu.

19Domnul, în cer, Și-a așezat

Scaunul Său de Împărat.

A Lui domnie se întinde

Și-ntreaga fire o cuprinde.

20Voi, îngeri ai lui Dumnezeu,

Să-L binecuvântați mereu,

Căci împliniți porunca Lui

Și-auziți glasul Domnului!

Să-L binecuvântați, cum cere

Faptul că sunteți în putere!

21Pe Domnu-L binecuvântați

Voi cari în oastea Lui v-aflați,

Și voi, toți robii Domnului,

Cari știți să faceți voia Lui!

22Lucrări ale lui Dumnezeu,

Să-L binecuvântați mereu,

În toate locurile-n care

E stăpânirea Lui cea mare!

Suflet al meu, pe Dumnezeu,

Să-L binecuvintezi mereu!