Ezechiel 25 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Apoi, Cuvântul Domnului

2Îmi zise: „Fiu al omului,

Către copiii cei pe care

Poporul lui Amon îi are,

Întoarce-te ca să vorbești

Și-n contra lor să prorocești!

3Spune copiilor pe care,

Poporul lui Amon îi are:

„Ascultați glasul Domnului!

Seama luați, la vorba Lui!

Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„Iată, fiindcă ai rânjit

Zicând „Ha! Ha!”, când pângărit

Fusese sfântul Meu Locaș,

Atunci când aprigul vrăjmaș

Făcea din țară o pustie,

Iar Iuda se ducea-n robie,

4Am să te las ca stăpânit

Să fii de cei din Răsărit.

Poporul lor, asupră-ți, vine

Și staule-și va pune-n tine.

După aceea-n țara ta,

Și locuințe-și va sălta.

Roadele o să ți le ieie,

Iar laptele o să ți-l beie.

5Iată, din Raba, face-voi,

Ocol pentru cămile-apoi.

Din țara fiilor pe care

Poporul lui Amon o are,

Voi face stână pentru oi.

Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!”

6Iată ce-a spus Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„Când tu, din palme, ai bătut –

Și din picior – Eu am văzut!

Pentru că tu te-ai bucurat

Și pentru că ai arătat

Că sufletul îți este plin

Doar de batjocuri și venin

Față de țara cea pe care

Neamul lui Israel o are,

7Iată că mâna Îmi întind

Spre tine și am să te prind.

Pradă te dau, neamurilor.

Din mijlocul popoarelor,

Am să te șterg. Te scot afară

Și nu ai să mai fii o țară,

Pentru că – iată – Eu voiesc,

Pe tine să te nimicesc!

În felu-acesta, mai apoi,

Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!”

8Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„Fiindcă al Moabului

Ținut – și al Seirului –

Au glăsuit: „Casa pe care

Neamul lui Iuda, azi, o are,

Ajuns-a ca a tuturor

Popoarelor neamurilor!”,

9Deschid poarta ținutului

Ce este al Moabului,

Dinspre cetățile pe care

Le are chiar lângă hotare.

Bet-Ieșimot prima-i chemată,

A doua Bet-Meon se-arată

Și Chiariataim e cea

Ce se vădește a treia.

10Deschid acest ținut, căci vreau,

În stăpânire să îl dau

Poporului ce îl trimit

Din țara de la Răsărit.

În stăpânirea lui, mai vreau,

Pe fiii lui Amon să-i dau,

Să nu mai fie pomeniți

În lume cei ce-s Amoniți.

11Iată că am să împlinesc

Cuvintele ce le rostesc,

Contra Moabului. De-ndată,

Voi ține a Mea judecată

Și-n felu-acesta au să știe

Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”

12Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„La răzbunare s-a dedat

Edomul și s-a aruncat

Asupra casei cea pe care

Neamul lui Iuda, azi, o are.

Pentru că astfel s-a purtat,

Edomul este vinovat.

13De-aceea, mâna Îmi întind

Către Edom și-am să-l cuprind,

Pentru că vreau să-i nimicesc

Pe cei care îl locuiesc

Și toate vitele pe care

Le-adăpostește-ntre hotare.

Iată dar, ce îi voi mai face:

Într-un pustiu îl voi preface,

Cari din Teman o să pornească

Și în Dedan o să se-oprească.

Oamenii lui, toți, vor cădea

Căci o să-i taie sabia.

14Căci pe Edom, Mă răzbun Eu,

Prin Israel, poporul Meu,

Prin cari trimit a Mea mânie

Și în Edom aduc urgie.

În felu-acesta, va avea

Parte de răzbunarea Mea.

Așa va fi, cum am zis Eu,

Cel cari sunt Domnul Dumnezeu.

15Spre Filisteni S-a îndreptat

Domnul apoi, și-a cuvântat:

„Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„A Filistenilor popoare

Dedatu-s-au la răzbunare.

Din inimă s-au bucurat

Și astfel ele-au arătat

Că sufletul le este plin

Doar de batjocuri și venin.

S-au bucurat peste măsură

Și-mpinși de-a lor străveche ură,

Au vrut ca să se repezească

Cu gând ca tot să nimicească.”

16De-aceea, Cel care, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

A zis: „Mâna am să-Mi întind,

Spre Filisteni și-am săi cuprind.

Pe Cheretiți, de peste fire,

Îi spulber cu desăvârșire

Și prăpădesc tot ce-a rămas

Pe coasta mări-n acel ceas.

17Mă năpustesc, nimicitor,

Cu răzbunare-asupra lor.

Trimit asupra lor mânia

Și am să Îmi revărs urgia.

În felu-acesta, au să știe

Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”