Exodul 36 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Dărnicia poporului

1Ales a fost, deci, Bețalel –

Oholiab era cu el,

Cu toți bărbații dovediți

Că-s pricepuți și iscusiți –

Să facă toate câte sânt

Cerute, la locașul sfânt,

Așa precum a poruncit

Domnul. De-aceea, au primit

Duhul ce le-a permis s-adune

Pricepere și-nțelepciune.

2Moise-a chemat pe Bețalel

Și pe Oholiab, la el.

De-asemenea, au fost poftiți

Și toți bărbații iscusiți,

În care, Domnul – cum a spus –

Duh de pricepere a pus.

Aceștia, pe lângă știință,

Aveau și multă sârguință,

Pentru lucrarea Domnului.

3Prinoasele poporului,

Ei, de la Moise, le-au luat

Și de muncit s-au apucat

De-ndată, la locașul sfânt

Și la lucrările ce-i sânt

De trebuință, ca astfel,

Să fie pus în slujbă, el.

Chiar dacă lucrul a-nceput,

Oamenii, încă, au făcut –

De bunăvoie – fiecare,

Pentru a Domnului lucrare,

Daruri, pe care le duceau

La Moise, unde le lăsau.

4Atunci, bărbații iscusiți –

Care lucrau, deja, zoriți,

Pentru locașul sfânt – s-au dus,

5Până la Moise, și i-au spus:

„Iată, mereu, poporul vine

Cu-al său prinos, aici, la tine.

Acum însă, noi am văzut

Că darurile-au întrecut,

Cu mult mai mult, pe cele care

Ne trebuiau, pentru lucrare.”

6Moise, atunci, oameni a pus,

Care în tabără s-au dus

Și au strigat, ca nimenea

Să nu mai vină și să dea

Daruri pentru locașul sfânt,

Căci ele-acum, destule sânt.

Nimeni – femeie sau bărbat –

Prinos, de-atunci, nu a mai dat,

Iar darurile s-au oprit,

7Pentru că tot ce s-a primit

Era de-ajuns, spre-a fi făcute

Lucrările – ba și-ntrecute

Au fost cele ce s-au primit,

Față de ce a trebuit.

Clădirea cortului

8Apoi, bărbații iscusiți –

De lucrători mulți însoțiți –

S-au apucat și au făcut

Cortul, așa cum s-a cerut.

Pentru a fi alcătuit,

Zece covoare-au folosit.

Erau din fir de in urzite –

Din in subțire – și vopsite

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu;

9Și douăzeci și opt de coți,

În lung, era, dacă socoți,

Doar un covor, iar măsurat,

Era de patru coți, de lat.

La fel erau, ca lucrătură,

Toate, având astă măsură.

10Cinci s-au luat, ca să se pună –

Cum se ceruse – împreună.

Cele rămase-au fost întinse

Și toate împreună prinse.

11Pe-mpreunarea de covoare,

Făcut-au niște cheutoare,

Care, pe ultimul, erau

Albastre, precum se cereau.

12La cel dintâi covor, cincizeci

De cheutori făcură deci.

De-asemenea, covorului

De la sfârșitul rândului

Din cea de-a doua-mpreunare,

Erau cincizeci de cheutoare.

Ele urmau, apoi, să stea

Una în fața alteia,

Să poată a fi potrivite.

13Din aur, fost-au făurite

Cincizeci de copci; apoi, cu ele,

S-au prins covoarele acele

Și astfel, cortul, la sfârșit,

Drept un întreg, s-a dovedit.

14Din păr de capră mai apoi,

Au mai făcut covoare noi

Și cortul l-au acoperit

Cu ele. Ei au pregătit

Doar unsprezece care sânt

Bune de acoperământ,

15Iar un covor avea-n lungime

Treizeci de coți și în lățime,

Coți, numai patru el avea –

Toate erau asemenea.

16Doar cinci covoare-au fost luate

Și împreună-apoi legate.

Pe cele șase, la sfârșit,

Ei le-au legat deosebit.

17Apoi, la prima-mpreunare

Ce au făcut-o din covoare,

Cincizeci de cheutori au pus,

La margine, precum s-a spus.

La fel, a doua-mpreunare

Avea cincizeci de cheutoare.

18Au mai făcut – de bună seamă –

Cincizeci de copcii din aramă,

Care au fost, apoi, trecute

Prin cheutorile făcute,

Împreunând, deasupra lui,

Acoperișul cortului,

Iar el – când toate s-au făcut –

Ca un întreg a apărut.

19Învelitori au fost făcute

Și peste-acoperiș trecute.

Prima învelitoare deci,

Era din piele de berbeci,

Iar după ce a fost croită,

În roșu, fost-a ea vopsită.

Din piele de vițel de mare,

Era a doua-nvelitoare.

20Lemn de salcâm s-a folosit,

Când scândurile s-au cioplit,

Pentru-a fi puse, fiecare,

La cort apoi, stând în picioare.

21O scândură avea-n lungime

Doar zece coți, iar în lățime

Era de-un cot și jumătate.

Toate, la fel, au fost lucrate.

22Două urechi, ce-au fost unite,

Erau, pe scânduri, țintuite.

Toate, la fel, au fost lucrate,

23Iar douăzeci au fost luate,

La cort și puse – cum se cere –

Pe latura ce-i cu vedere

Spre miazăzi. Apoi, sub ele

24Au pus – sub scândurile-acele –

Picioare de argint, pe care,

Se așezară fiecare –

Tot câte două, potrivite

Urechilor ce-au fost gătite.

25Astfel de scânduri fost-au deci,

Puse apoi, tot douăzeci,

În partea cortului ce vine

La miazănoapte. Spre-a se ține,

26Aveau patruzeci de picioare –

Tot două pentru fiecare,

Tot din argint. Apoi s-au pus,

27În latura dinspre apus,

Doar șase scânduri, cortului,

Făcând astfel, spatele lui.

28Scânduri, tot câte două-aduse,

În unghiuri fost-au apoi puse,

29Fiind în colțuri așezate.

Ele-mpreună-au fost legate –

Tot câte două – începând

De jos și-n urmă ajungând

Strânse a fi, într-un cerc, sus,

Exact așa precum s-a spus.

La fel, erau făcute ele.

30Astfel, din scândurile-acele,

Doar opt au trebuit lucrate,

Iar șaisprezece sunt, de toate,

Picioarele de-argint, pe care

Se așezară fiecare –

Căci scândurile-acestea au

Două picioare, pe cari stau.

31După al Domnului îndemn,

Ei au făcut cinci drugi de lemn.

Salcâmul fost-a folosit,

Când drugi-aceia s-au cioplit.

Ei, pentru-o latură, erau,

A cortului, și trebuiau

32Încă cinci drugi, apoi, lucrați,

Care să fie așezați

Pe altă parte-a cortului.

Cinci drugi avea spatele lui –

Deci drugi-aceștia cinci s-au pus

Pe latura dinspre apus,

În spatele scândurilor.

33Drugul de la mijlocul lor

Făcut a fost să se întindă,

Pe toate ca să le cuprindă,

De la un capăt începând,

La celălalt cap ajungând.

34Ei, scândurile, le-au stropit

Cu aur și au poleit,

Cu aur, drugii. Fiecare,

Dintre verigile prin care

Drugii aceia se treceau,

Lucrate-n aur pur erau.

Cele două perdele

35Apoi făcură o perdea,

Cari trei culori avea, în ea:

Albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu.

Din in subțire, răsucit,

Ea s-a făcut și, zugrăvit,

Pe fețe, heruvimi avea –

Întocmai precum se cerea –

Căci ei au trebuit să fie

Lucrați cu mare măiestrie.

36Din lemnul de salcâm, apoi,

S-au mai cioplit patru stâlpi noi.

Stâlpii acești, proaspăt ciopliți,

Cu aur fost-au poleiți.

Cârlige-n aur le-au lucrat,

Iar din argint le-au mai turnat,

În urmă, și patru picioare –

Deci unu pentru fiecare.

Perdeaua, când a fost adusă,

Pe stâlpi-aceia fost-a pusă.

37Altă perdea a fost făcută,

La ușa cortului. Țesută

Era-n albastru, purpuriu,

Precum și în cărămiziu.

Ea, la gherghef, a fost cusută,

Și-a trebuit a fi făcută

Din in subțire, răsucit.

38Cinci stâlpi făcut-au, la sfârșit,

Pentru perdea, iar vârful lor –

Cel de deasupra stâlpilor –

Cârligele de agățat,

Și bețele pentru legat,

Cu aur fost-au poleite,

De-ndată ce au fost sfârșite.

Au mai făcut – de bună seamă –

Și cinci picioare de aramă.