Matei 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Magii la Ierusalim – Irod

1Când S-a născut, în vremea ‘ceea,

În Betleemul din Iudeea,

Iisus, Irod a-mpărățit

Peste Israel. Au venit

La el – deci la Ierusalim –

Din est, trei magi și i-au spus: „Știm

2Că, de curând, vi s-a născut

Un Împărat. Noi I-am văzut

Steaua, lucind în Răsărit.

Și iată-ne că am venit

Să ne-nchinăm în fața Lui –

În fața Împăratului

Iudeilor. Deci, vrem să știm,

Unde putem să Îl găsim!”

3Când astă veste a aflat,

Irod tare s-a tulburat.

Ierusalimul tot – cu el –

S-a tulburat, atunci, la fel.

4Irod, preoți, a adunat

Și cărturari. Au încercat

Să afle unde-ar fi putut

Hristosul să se fi născut.

5„În Betleem!” – preoți-au zis –

„Căci prin proroci se află scris

Despre ceea ce s-a-ntâmplat:

6„Tu, Betleeme, ne-nsemnat

Nu ești, în țara lui Iuda!

O căpetenie vei da!

Păstor are să fie El,

Poporului Meu, Israel!”

7Irod, în taină, i-a chemat

Pe magi, și-ntocmai a aflat

Vremea când steaua s-a văzut –

Deci, când Hristosul S-a născut.

8La Betleem, el i-a trimis:

„Duceți-vă!” – Irod le-a zis –

„Cu de-amănuntul cercetați!

Vești, despre Prunc, să îmi aflați,

Căci de-L găsiți, doresc să vin,

Degrabă, Lui, să mă închin!”

9Când au ieșit de la-mpărat,

Magii aceia au plecat,

Iar cea cari i-a călăuzit,

Steaua a fost, din Răsărit.

10Cu bucurie au urmat

Steaua, căci ea le-a arătat

Unde-i Iisus adăpostit.

Deasupra casei s-a oprit

11Steaua, iar magii au intrat

Și Pruncului s-au închinat.

Apoi, ei – față de Maria –

Au scos de la chimir tămâia,

Smirna și aurul avut,

Și-un dar, Pruncului, I-au făcut.

12În urmă, Domnul i-a-nștiințat,

În vis, și s-au înapoiat

Pe un alt drum, în țara lor,

Făr’ a-l vesti pe domnitor.

Fuga în Egipt – Omorârea pruncilor

13După ce magii au plecat,

Un înger i s-a arătat,

În vis, lui Iosif: „Scoală-te!

Ia Pruncul și pogoară-te

Spre țarina Egiptului.

Mergi cu Maria, mama Lui,

Și-acolo, voi să așteptați –

Până când fi-veți înștiințați –

Căci împăratul, de gând are,

Pe-Acest Copil, să Îl omoare.”

14Iosif, atuncea, s-a sculat

Și-n noaptea ‘ceea a plecat –

Cu Pruncul și cu mama Lui –

Spre granița Egiptului.

15Acolo, ei au locuit

Cât timp Irod a viețuit,

Pentru-a-mplini ce era scris

De-acel proroc care a zis:

„Pe Fiul Meu, Eu L-am chemat,

Azi, din Egipt”. Când, înșelat,

16Irod, de magi, s-a pomenit,

S-a mâniat și-a poruncit

Ca pruncii care se aflau

În Betleem – care erau

Băieți – de la doi ani în jos,

Să fie omorâți. Hristos,

Spera că va cădea atunci

Ucis, odată cu-acei prunci.

17Omorul ce s-a-nfăptuit,

Din al său ordin, a-mplinit

Ce Ieremia-a zis: „Ia seama!

18Țipăt s-a auzit în Rama!

Se plânge mult și se bocește;

Rahela, fiii, își jelește

Și, mângâieri, ea nu voia

Căci pe copii nu-i mai avea.”

Moartea lui Irod – Întoarcerea din Egipt

19Irod, în urmă, a murit

Și-apoi, lui Iosif, i-a vorbit –

În vis – îngerul Domnului:

20„Ia Pruncul și pe mama Lui

Și te întoarce-n Israel,

Fiindcă a murit acel

Care voia să Îl omoare.”

21Iosif îi dete ascultare,

22Dar când află că în Iudeea

Împărățea, pe vremea ‘ceea,

Al lui Irod fiu – Arhelau –

El, cu ai săi, atuncea s-au

Întors – căci fost-a prevenit –

Și-n Galileea-au poposit.

23În Nazaret s-au așezat

Spre-a se-mplini cuvântul dat

Prin prorocie, când s-a spus:

„Nazarinean, este Iisus”.