2 Tesaloniceni 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Cât despre acea vreme-n care,

Domnul Iisus Hristos apare –

Când, laolaltă, o să stăm,

Cu El – dorim să vă rugăm,

2Ca nu cumva, dragii mei frați,

Să vă lăsați voi, clătinați,

Așa de repede, cumva,

În mintea voastră, de ceva:

Nici de-o vorbire-amăgitoare

Și-asemeni, nici de vreo scrisoare

Care, s-ar presupune-apoi,

Că ar veni chiar de la noi,

Zicând că ziua – negreșit –

A Domnului, a și venit.

3Deci, nimeni să nu reușească,

În nici un chip, să v-amăgească.

Ziua aceea, de apoi,

Are să vină, însă, voi

S-aveți deplină cunoștință,

Că lepădarea de credință

Trebuie, mai întâi, să vină

Și să se-arate, la lumină,

Omul fărădelegilor –

Fiul pierzării – fraților,

4Potrivnicul care, mereu,

Mai sus de tot ce-i „Dumnezeu”,

Vrea ca să fie înălțat

Și peste tot ce-i arătat

Vrednic a fi, de închinare.

Din astă pricină, el are

Să intre-n Templul Domnului,

Ca să se-așeze-n locul Lui –

Așa cum și-a dorit, mereu –

Și să se dea, drept Dumnezeu.

5Nu vă aduceți voi, aminte,

Că eu v-am spus, mai dinainte,

Lucrul aceste, când eram,

Încă, la voi și vă-nvățam?

6Acum știți bine ce-l oprește,

Încât nu se descoperește.

7Taina fărădelegi-i trează

Și iată, ne-ncetat, lucrează.

Cel care o oprește-acum,

Trebuie, doar, luat din drum.

8Atuncea, se va fi ivit

Cel care e Nelegiuit,

Iar Domnul nost’, Hristos Iisus,

Venit din înălțimi, de sus,

Are ca să îi iasă-n cale

Și, cu suflarea gurii Sale,

Pe loc, are să-l nimicească

Și, astfel, o să-l prăpădească,

De-ndată, la a Sa venire.

9Nelegiuitul – peste fire –

S-arată prin puterea care

Satana-n stăpânire-o are,

Cu tot felul de semne mari

Și cu minunile, pe cari,

Puterile întunecate –

Și mincinoase arătate –

Le fac, sub ochii omenirii –

10Și prin ale nelegiuirii,

Mari amăgiri – pentru cei care

Sunt pe-a pierzaniei cărare,

Căci dragostea, adevărată,

Nu au primit-o, niciodată,

Spre a putea fi mântuiți.

11Din astă pricină – să știți –

Că Dumnezeul nostru are

Să le trimită, o lucrare,

De rătăcire, ca drept bună,

Și au să creadă o minciună,

12Căci toți cei care nu au vrut,

În adevăr, să fi crezut –

Ci în minciună și-au găsit

A lor plăcere – negreșit,

Să fie, astfel, osândiți.

13Noi, însă, frații mei iubiți

De Domnul, nu mai contenim,

Lui Dumnezeu, să-I mulțumim,

Că va ales spre mântuire –

De la-nceput – și spre sfințire,

În Duhul adevărului,

Precum și în credința lui.

14El, la aceasta, v-a chemat,

Prin Evanghelie, ne-ncetat,

Ca să primiți slava pe care,

Domnul Iisus Hristos o are.

15Deci, fraților, rămâneți tari

Și-nvățăturile pe cari

Voi, prin viu grai, le-ați auzit –

Sau prin scrisori le-ați dobândit –

Să le păziți, fără-ncetare,

Ținând, de ele, fiecare.

16Al nostru Domn, Hristos Iisus,

Și Dumnezeu – Tatăl de Sus –

Cari ne-a iubit, neîncetat,

Și-apoi, prin al Său har, ne-a dat

O mângâiere, pe vecie –

Precum și o nădejde vie –

17Să vă aducă, cu putere,

Mereu, în inimi, mângâiere,

Ca, orice lucru bun – în voi –

Și orișice cuvânt apoi,

Cari se vădește potrivit,

Să fie bine întărit.”