Judecătorii 12 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Războiul dintre efraimiți și galaadiți

1Bărbații care au ieșit

Din Efraim, s-au repezit

Spre miazănoapte. Ei s-au dus

Până la Iefta și i-au spus:

„De ce-ai dus, cu Amon, război,

Fără ca să ne chemi pe noi,

Să mergem, să te însoțim

Și astfel, sprijin, să îți fim?

Ne-am adunat toți, la un loc,

Să-i punem casei tale, foc,

Și-apoi – precum ți se cuvine –

Vrem să te ardem și pe tine.”

2Iefta le-a spus, atuncea: „Eu –

Precum și tot poporul meu –

Cu Amoniții, ați văzut

Că, multe certuri, am avut.

În ajutor, eu v-am chemat.

Voi, însă, nu m-ați ajutat.

3Când am văzut că nu veniți

Și nu vreți să mă sprijiniți,

Viața, în joc, mi-am pus apoi,

Și singur mers-am la război,

Cu neamul lui Amon. Știți bine

Că Dumnezeu a fost cu mine

Și i-a lăsat pe Amoniți,

În mâna mea. De ce veniți

Acuma, împotriva mea

Și să vă războiți, ați vrea?”

4Iefta i-a strâns, în graba mare,

Pe toți bărbații cei pe care

Al Galaadului ținut,

Buni pentru luptă, i-a avut.

Cu astă oaste, el –apoi –

A dus cu Efraim război

Și-astfel, în urmă, negreșit,

Pe Efraim l-a biruit.

Oamenii care se trăgeau

Din Efraim, mereu ziceau:

„Niște fugari – cum bine știm –

Sunteți voi, ai lui Efraim!

În Efraim vă aflați voi

Și în Manase mai apoi,

Căci țara Galaadiților

Aflată-i în mijlocul lor!”

5Bărbații din Galaad s-au dus

Și stăpânire ei au pus,

Pe toate vadurile care

Apa Iordanului le are.

Când vreun fugar care venea

Din Efraim, se-apropia

Zicând: „Lăsați-mă să plec!

Vreau, peste apă, ca să trec!”,

Ei îi spuneau: „Am vrea să știm:

Nu ești, cumva, din Efraim?”

Când omul nu recunoștea,

În nici un fel, și „Nu!”, zicea,

6Ei răspundeau atunci: „Ei bine,

Un lucru vrem doar, de la tine:

Zi „Șibolet”, și poți să pleci.

Poți, peste apă, ca să treci.”

Dar omul „Sibolet” spunea,

Căci el, prea bine, nu putea

Ca să pronunțe-acel cuvânt.

Atunci, îndată – la pământ –

Era trântit și-njunghiat

De Galaadiți. Ei au tăiat

Cam patruzeci și două mii,

Din ai lui Efraim copii

7Iefta a fost judecător

În al lui Israel popor,

Un timp destul de-ndelungat,

Căci zece ani, în frunte-a stat.

Apoi, când timpul i-a venit –

Și când, din lume, s-a sfârșit –

Pe-al Galaadului pământ,

Ai săi săpatu-i-au mormânt.

Într-o cetate din ținut,

A fost al său mormânt făcut.

Ibțan, Elon, Abdon

8Ibțan din Betleem e cel

Care urmat-a după el,

Fiind ales judecător,

Peste-al lui Israel popor.

9Treizeci de fii i s-au născut,

Căci multe soațe a avut.

Treizeci de fete-a măritat

Afară, și-apoi a luat

Alte treizeci de fete care

De-afară fost-au fiecare.

El a luat fetele-aceste

Ca să le deie de neveste

Fiilor săi. Judecător –

În al lui Israel popor –

El, timp de șapte ani, a stat.

10La Betleem fost-a-ngropat,

Când de pe lume a pierit.

11Apoi, în urmă-i a venit

Un alt bărbat, din Zabulon.

Numele lui era Elon

Și zece ani – judecător –

El a șezut peste popor.

12Când a murit, a fost luat

Și dus apoi și îngropat

Într-un ținut din Zabulon

Care se cheamă Aialon.

13Apoi, Abdon – peste popor –

S-a ridicat judecător.

Hilel Piratonitu-i cel

Pe care-l avea, tată, el.

14Sunt numeroși ai săi copii,

Căci avea patruzeci de fii

Precum și treizeci de nepoți,

Fiind la șaptezeci, de toți.

Aceștia – pentru călărit –

Mânji din măgari au folosit.

Opt ani, a fost judecător

Peste-al lui Israel popor.

15Atunci când a murit, Abdon

Fost-a-ngropat la Piraton,

În al lui Efraim ținut,

În muntele ce l-a avut

Neamul Amaleciților –

Cândva – în stăpânirea lor.