2 Cronici 31 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Orânduiri cu privire la slujbe

1Când praznicul s-a isprăvit,

Spre case, oameni-au pornit.

Stâlpi idolești, au sfărâmat

Și Astartee au tăiat.

Altarele le dărâmară

Și-orice-nălțime o surpară,

Încât nimic nu mai rămase

În Iuda, Beniamin, Manase

Și Efraim. Când au sfârșit,

Spre-ale lor case s-au grăbit.

2În urmă, Ezechia puse –

Așa precum ‘nainte fuse –

Pe preoți, după șirul lor

Și după felul slujbelor.

La fel, el i-a mai rânduit

Pe cei ce-au fost de neam Levit.

Atât Leviți, cât și preoți,

În cete au fost puși, cu toți.

Unii, de jertfe, se-ngrijeau

Și-arderi de tot ei aduceau

Pe-altar, sau jertfe cu menire

De jertfe pentru mulțumire;

Alții aveau, în grija lor,

Conducerea cântărilor

Ce pentru Domnul se-nălțau

Și cari de laudă erau.

3Chiar împăratul a luat,

Din avuția lui, și-a dat

O parte foarte însemnată,

Parte care fusese dată

Spre a fi jertfe pregătite.

Acele jertfe-s socotite

Arderi de tot. Seară de seară,

Precum și dimineața, iară,

Jertfele fost-au pregătite.

De-asemeni, fost-au dăruite

De lună nouă, de Sabat,

De sărbători – neîncetat –

Cum cere Legea Domnului.

4A poruncit poporului –

Și celor care se vădeau

Că la Ierusalim ședeau –

Să dea, mereu, preoților –

Și-asemenea Leviților –

Partea care se cuvenea

Ca pentru Domnul să o dea,

Ținând, astfel, cu scumpătate,

Poruncile de El lăsate.

5Întreg poporul a făcut

Așa precum i s-a cerut,

Căci din belșug, cu toți au dat

Rodul dintâi ce-a fost luat

Din grânele câmpiilor,

Din mustul dat de via lor,

Din untdelemn și-apoi din miere.

Au dat cu toții, cu plăcere,

Din roadele ce le-au avut –

Din cele care s-au făcut

Întâi și-ntâi pe-a lor câmpie

Și primele din a lor vie –

Căci au plătit, fără-ndoială,

Atunci, din toate, zeciuială.

6Fiii lui Iuda și – la fel –

Toți fiii cei din Israel

Care în Iuda locuiau –

O zeciuială dăruiau,

Atât din turmele de oi

Și din cirezile de boi,

Cât și din lucrurile sfinte –

Cum se ceruse înainte –

Spre-a fi-nchinate Domnului.

Astfel, s-au strâns în fața Lui,

Multe grămezi. Au început

7Aste grămezi de l-au făcut,

În luna care se vădea

Cum că a treia se ivea

În an, iar când au isprăvit,

Luna a șaptea a venit.

8Când Ezechia și cei cari

Peste popor erau mai mari

Grămezile le-au observat,

Poporu-au binecuvântat.

9Apoi, spre preoți se-ndreptară

Și spre Leviți și-i întrebară

Despre grămezile acele

Și despre ce erau în ele.

10Pe vremea ‘ceea, se vădea,

Mare preot, Azaria,

Acela care, după loc,

Venea din casa lui Țadoc.

Atuncea când fost-a întrebat,

El i-a răspuns la împărat:

„De când poporul – cum s-a spus –

A început de a adus

Daruri în Casa Domnului,

Iată că noi, preoții Lui,

Pe săturate am mâncat.

Domnul a binecuvântat

Poporul Său, fără-ncetare,

Și uite ce grămadă mare

A mai rămas încă, afară,

Din ceea ce s-a strâns din țară!”

11Când împăratul a văzut

Grămada care s-a făcut,

A poruncit să se gătească

Niște cămări, s-adăpostească –

Astfel – la Casa Domnului,

Tot ce-a adus poporul lui.

12În ele au pus daruri care

Fuseseră pentru mâncare;

Și lucruri sfinte-au așezat,

Cu zeciuiala ce s-a dat.

Cel care-n grijă le avea,

Era Levit – Conania –

De al său frate însoțit

Care, Șimei, era numit.

13Alți oameni se aflau apoi,

Sub cârmuirea celor doi,

Puși de-mpărat și de cel care

Fusese preotul cel mare.

Primul fusese Iehiel;

Azazia e după el,

Cu Ierimot și cu Nahat,

Cu Iozabad și cu Mahat,

Cu Ismachia, Asael,

Benaia și cu Eliel.

14Levitul Core, acel care,

Pe Imna, drept părinte-l are –

Și care fost-a rânduit

Ca ușier la răsărit –

Fusese supraveghetor

Al tuturor darurilor

Cari pentru Domnul se adună,

Date fiind, de voie bună.

Acestea erau daruri care

Se închinau prin ridicare.

În grija lui – de-asemenea –

Și lucruri sfinte, mai avea.

15Multe cetăți se dovedeau

Precum că preoțești erau.

Printre cei care-au locuit,

Atunci, în ele, s-au găsit

Eden cu Iosua, și vin

Amaria cu Miniamin,

Șamaia și Ceconia.

Pe toți aceștia îi avea

Core, sub cârmuirea lui,

Spre a-mpărți norodului

De frați ai lor – micuți sau mari –

Partea de daruri parte cari

Lor le fusese rânduită,

Fiind, pe cete, împărțită.

16La parte-ndreptățiți erau

Aceia care se vădeau

Că sunt de parte bărbătească,

După ce-aveau să împlinească

Trei ani; în urma lor veneau

Aceia care trebuiau

Să intre-n Casa Domnului

Să împlinească slujba Lui.

17Apoi, neamul preoților

Înscriși după casele lor;

Leviții care se vădeau

Că douăzeci de ani aveau,

Precum cereau slujbele lor,

În rânduiala cetelor;

18Apoi, soborul de preoți

Și-asemenea Leviții toți,

Precum și ale lor soții,

Cu fetele și ai lor fii,

Căci au vădit neprihănire

Când era vorba de-mpărțire

De lucruri sfinte. Mulți erau

19Aceia care se aflau

În țară – oameni pregătiți,

Fiind anume rânduiți –

Partea să dea celor pe care,

Aron, drept fii, în lume-i are,

Deci tuturor preoților

Și-asemenea Leviților.

20Astfel lucrase Ezechia,

Cât a avut împărăția.

Lui Dumnezeu I-a fost plăcut,

Căci lucruri bune a făcut,

Iar tot ceea ce a lucrat

Fusese drept și-adevărat.

21Deschisă-a fost inima lui,

Față de Casa Domnului

Și legea ce o rânduise.

Tocmai de-aceea, poruncise

Supușilor săi ca, mereu,

Să-L caute pe Dumnezeu.