1 Corinteni 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Chiar de-aș vorbi limbi omenești,

Sau de-aș vorbi limbi îngerești,

Însă, iubirea îmi lipsește,

Să știți atunci, că se vădește

Că toate n-au nici o valoare,

Că sunt aramă sunătoare;

Sunt un nimic dar, fraților,

Sunt un chimval zăngănitor.

2Apoi, chiar dacă-ar fi să fie

Să am un dar de prorocie,

Să stăpânesc toată știința,

Sau dacă aș avea credința,

Cu care, munții, aș putea

Să-i mut, după voința mea –

Însă, n-am dragoste – vă zic

Cum că, atunci, sunt un nimic.

3Chiar dacă, avuția mea,

Aș da-o, să hrănesc cu ea,

Pe cei săraci, care-o duc greu,

Sau ars, dacă, e trupul meu,

Dacă n-am dragoste – vă zic –

Nu-mi folosește, la nimic.

4Dragostea-i plină de răbdare

Și, multă bunătate, are;

Dragostea nici nu pizmuiește,

Nici laude, ea nu dorește,

Și nu se umflă de mândrie;

5Iubirea nu poartă mânie,

Nu caută folosul său

Și nu are nici un gând rău.

Apoi, iubirea – ne-ndoios –

Se poartă numai cuviincios.

6Ea nu se bucură – din fire –

De tot ce e nelegiuire,

Ci-n adevăr doar – dragii mei –

Se află bucuria ei.

7Pentru iubire nu e greu

S-acopere totul, mereu;

Ea crede tot, necontenit;

Suferă totul, negreșit,

Și, de asemeni, dovedește

Precum că tot nădăjduiește.

8De-aceea, dragostea curată

Nu o să piară niciodată.

Curând, nu are să mai fie,

Făcută, nici o prorocie,

Limbile n-au să mai vorbească,

Cunoașterea o să sfârșească.

9Acum, numai în parte știm

Și doar, în parte, prorocim.

10Însă, așa precum se știe,

Atuncea când are să vie

Desăvârșirea, negreșit,

Acest, „în parte”, s-a sfârșit.

11Pe vremea când, copil, eram,

Ca și copiii, eu vorbeam;

Ca un copil, eu am gândit

Și, tot așa, am și simțit.

Acum, om mare, mă găsesc,

Iar tot ce-a fost copilăresc,

În mine, e – de mult – uitat,

Pentru că fost-a lepădat.

12Ca-ntr-o oglindă, azi, putem –

Întunecoasă – să vedem.

Dar va veni o dimineață,

Când vom privi față în față.

Astăzi, cunosc numai în parte,

Însă, în vremi ce nu-s departe,

Totul, deplin, voi fi știut,

Cum și eu fost-am cunoscut.

13Acum, aflați dar, dragii mei,

Cum că rămân aceste trei:

Credința-ntâi, iar după ea,

Nădejdea și cu dragostea.

Dar cea mai mare, s-a vădit

A fi iubirea, negreșit.”