Mica 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Mustrări

1„Am zis: „Să ascultați voi cari

Vă dovediți a fi mai mari

În Iacov, iar apoi – la fel –

În casele lui Israel!

Oare, nu trebuie să știți

Dreptatea, și să o păziți?

2Dar binele îl urâți voi

Și iubiți răul mai apoi,

Căci pielea, de pe oase, știți –

Și carnea – să le jupuiți!

3Au mâncat carnea cea pe care

Sărmanul Meu popor o are.

De piele, ei l-au jupuit

Și oasele i le-au zdrobit.

Bucăți făcut-au ce-a rămas,

Cum sunt cele cari, într-un vas

Se-aruncă, fierte a fi ele,

Sau ca bucățile acele

De carne, strânse la un loc,

Într-un cazan ce-i pus pe foc.

4Apoi, la Domnul, au strigat,

Dar El, nici un răspuns, n-a dat.

Strigătul lor nu va pătrunde

Până la El, căci Își ascunde

Fața, în vremile acele,

Din pricină că fapte rele –

Neîncetat – au săvârșit.

5De-aceea, astfel a vorbit

Domnul, de cei ce prorocesc

Poporului și-l rătăcesc,

Despre cei care au mușcat

Ceva și-n urmă vești au dat,

De pace, iar de n-au primit,

Nimic în guri, au prorocit

Despre războiul sfânt apoi.

6„Din aste pricini, peste voi,

Va veni noaptea, iar în ea,

Vedenii nu veți mai avea!

Doar întuneric o să fie,

Fără de nici o prorocie!

Peste cei care se vădesc

În acest fel că prorocesc

Soarele o să asfințească,

Iar ziua o să se-negrească!

7Au să roșească ghicitorii

Și, de rușine, văzătorii

Au să rămână, negreșit.

Toți își vor fi acoperit

Bărbile-n ceasu-acela greu,

Căci nu răspunde Dumnezeu.

8Dar eu, plin de putere, sânt,

Iar Duhul Domnului Cel Sfânt

În mine e. A mea ființă,

De a dreptății cunoștință,

E plină și, de-asemenea,

De vlagă, plină, este ea,

Să pot să fac de cunoscut,

Lui Iacov, tot ce a făcut:

Nelegiuirile din el,

Păcatele lui Israel.”

9„Ascultați voi, aceia cari,

În Iacov, sunteți cei mai mari!

Să ascultați și voi, la fel,

Cari sunteți mari în Israel!

Să ascultați voi, cei cari știți,

Dreptul – mereu – să îl suciți,

Căci scârbă doar ați arătat,

Pentru dreptate, ne-ncetat!

10Voi toți cei care, când zidiți

Sionul, sânge folosiți

Și cu nelegiuiri lucrați,

Ierusalimul să-l ‘nălțați!

11Toți căpitanii – acei cari,

Peste cetate sunt mai mari –

Știu ca să judece doar dacă,

Daruri, au ca să li se facă.

Preoții știu să dea povețe

Poporului și să-l învețe,

Numai atuncea când, o plată,

Urmează să le fie dată.

Prorocii lui au dovedit

Că pentru bani au prorocit.

Și iată-i că mai îndrăznesc,

Pe Domnul, de se bizuiesc,

Zicând: „Dar nu e Dumnezeu,

În al nost’ mijloc, tot mereu?

Tocmai de-aceea, mai apoi –

Nicicând – atinși nu vom fi noi,

De valul de nenorocire

Ce se abate peste fire!”

12În timpul ce va fi urmat –

Din astă pricină – arat

Va fi Sionul, cum se ară

Ogoarele în primăvară.

Ierusalimul – să se știe –

Morman de pietre o să fie.

Muntele Templului, astfel,

Doar o-nălțime va fi el,

Iar pe întregul său cuprins

Pădurea se va fi întins.”