Numeri 6 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Legea Nazireatului

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Copiilor lui Israel,

Vorbește-le în acest fel:

„Când un bărbat sau o femeie,

O hotărâre, au să ieie,

Prin care vor ca să se știe

Că despărțiți doresc să fie

De ceilalți, căci așa au vrut

Și-o juruință au făcut –

De Nazireat – ca să se-nchine

Lui Dumnezeu, se vor abține

3De a bea vin; nu vor avea

Voie, de-atunci, ca să mai bea

Nici băuturi îmbătătoare

Și nici oțeturile care,

Din băuturi, s-au obținut,

Ori cari, din vinuri, s-au făcut.

Nu vor putea a fi băute

Nici băuturile făcute

Din struguri storși. De-asemenea,

Nici să mănânce, n-or putea,

Strugurii proaspeți, strânși din vie,

Nici cei uscați. Deci, să se știe

4Că nu mai pot să folosească

Nimic din ce-o să dăruiască

Via, cât timp s-au închinat

Lui Dumnezeu, prin Nazireat:

Nici sâmburii strugurilor,

Nici pielița boabelor lor.

5În Nazireat, omu-i oprit

A-și rade părul. Negreșit,

Până se vor fi terminat

Zilele-n care, închinat,

A vrut să fie, Domnului,

Omul e sfânt, iar părul lui

Trebuie-n voie-a fi lăsat

Să crească, făr’ a fi tăiat.

6În toată-acea perioadă-n care,

Prin jurământ, acel om are

A fi Domnului închinat,

Nu trebuie a fi lăsat,

De morți, de-a se apropia.

7Acel om, grijă, va avea

A nu se pângări cumva.

Chiar dacă întâmpla-se-va

Ca mama sau tatăl să-i moară,

Frate ori soră bunăoară,

Oprit are să fie el

Să îi atingă în vreun fel,

Căci închinarea Domnului

Se află peste capul lui.

8Cât ține al său nazireat,

El, Domnului, va fi-nchinat.

9Atunci când întâmpla-se-va

Că o să moară cineva –

Năpraznic – lângă omu-acel,

Capul, atunci, să-și radă el,

Căci al său cap ce-i închinat,

S-a făcut, astfel, necurat.

Să-și radă părul capului,

În ziua curățirii lui –

Adică în a șaptea zi.

10Când va veni a opta zi,

La preot, omul se va duce.

O jertfă, el îi va aduce

Atunci, la ușa cortului,

Cum cere curățirea lui.

Va trebui să ia cu el,

Atunci, doi pui de porumbel,

Sau poate două turturele.

11Una din păsările-acele

Are să aibă drept menire

De jertfă pentru ispășire,

Iar pe cealaltă o socot

Să-Mi fie ardere de tot.

Preotul o să le primească,

Și trebuie să le jertfească

Așa precum s-a poruncit.

Pentru păcatul săvârșit

De cel ce fost-a necurat

Deși era în nazireat,

Va face – prin a sa menire –

O slujbă pentru ispășire.

Iar Nazireul, mai apoi,

Capul, își va sfinți-napoi –

Atuncea chiar – în ziua-n care

A adus jertfele. El are

12Să se închine Domnului,

Din nou, în nazireatul lui.

Apoi, el trebuie să vină

Să dea, drept jertfă pentru vină,

Un miel de-un an. Zilele lui,

Din timpul nazireatului

Ținut pân’ nu s-a întinat,

În seamă, nu-i va fi luat,

Căci nazireatul – negreșit –

Prin mortu-atins, s-a pângărit.”

După isprăvirea nazireatului

13„Iată acum, legea pe care

Vremea de nazireat o are:

La împlinirea vremii lui,

Omul, la ușa cortului,

Va trebui să fie dus.

14Apoi, un dar va fi adus,

Care – așa precum se știe –

Un miel de-un an are să fie.

Acela o să trebuiască,

Fără cusur, să se vădească.

Mielul, Eu am să îl socot

Să-Mi fie ardere de tot.

O oaie de un an apoi,

Mai trebuie s-aduceți voi.

Și-aceasta, de-asemenea,

Nici un cusur nu va avea.

Oaia să aibă drept menire

De jertfă pentru ispășire.

Și un berbec să mai luați –

Fără cusur – și să Mi-l dați.

El o să aibă drept menire

De jertfă pentru mulțumire.

15Un coș de-azimi să se mai dea;

Va trebui, de-asemenea,

Dat – pentru darul de mâncare –

Turte, din a făinii floare,

Cari, cu ulei, s-au frământat.

Plăcinte fără aluat –

Cu untdelemn numai stropite –

Mai trebuie-a fi dăruite.

Să se mai dea și o măsură

De jertfă pentru băutură,

Așa precum a trebuit

Dată în mod obișnuit.

16Totul e dat preotului,

Care-naintea Domnului

Aduce – prin a sa menire –

Jertfa care-i de ispășire,

Precum și jertfa ce-o socot

Să-Mi fie ardere de tot.

17Berbecul ce avea menire

De jertfă pentru mulțumire –

Adus în fața Domnului

Prin mâinile preotului –

Are să fie însoțit

De coșul de azimi, primit.

Să pregătească, apoi, are –

Preotul – darul de mâncare,

Și să-i alăture-o măsură

Din jertfa pentru băutură.

18Cel care este Nazireu,

La ușa de la cortul Meu,

Să-și radă părul capului,

Cari închinat e, Domnului.

Părul să fie-apoi luat

Și pus pe focul ațâțat

Sub jertfa dată cu menire

De jertfă pentru ispășire.

19De la berbec, va fi luată –

Fiartă fiind, întâi – o spată –

Pe cea din dreapta; după care,

Din coș, apoi, preotul are

Să ia o turtă, însoțită

De o plăcintă nedospită.

Acestea, Nazireului,

Date vor fi. În mâna lui –

După ce fost-au adunate

De preot, vor fi așezate,

Când și-a ras părul capului

Cari închinat e, Domnului.

20Atuncea când va fi luat

Darul acela, legănat

Va fi, în fața Domnului,

De mâinile preotului.

Aceste lucruri, toate, sânt

Considerate „lucru sfânt”.

Ele, cu pieptul legănat,

Cu spata ce în dar s-a dat

Lui Dumnezeu, drept jertfă care

Luată e prin ridicare,

Vor fi ale preotului.

Apoi el, Nazireului,

Îngăduință să îi dea

Să poată, iarăș’, vin, să bea.

21Legea va fi de folosință

Pentru cei cari, o juruință

De nazireat, vor fi făcut.

Acesta e darul cerut –

Adus în fața Domnului –

Dat pentru nazireatul lui,

Afară de ce va putea –

După mijloace – ca să dea.

Să împlinească, negreșit,

Tot ceea ce e potrivit

Cu juruința ce-a făcut,

Așa precum este cerut

De către legea Domnului

Ce-i dată nazireatului.”

Binecuvântarea

22Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

23„Tu, lui Aron, astfel să-i spui –

Și-asemenea fiilor lui:

„Iată cum o să procedați

Atunci când binecuvântați

Copii-aflați în Israel:

Veți spune dar, în acest fel:

24„Domnul te binecuvinteze

Și paza Lui să te vegheze.

25Să lumineze, peste tine,

Lumina cari, de la El, vine –

Care, din Fața Lui, răsare –

Și să-ți arate îndurare.

26Fața să-și ‘nalțe Dumnezeu,

Asupră-ți, și să-ți dea, mereu,

Pacea pe cari doar El o are.”

27Veți pune, peste fiecare

Copil născut în Israel,

Numele Meu, în acest fel.

Atunci, Eu vă voi asculta

Și vă voi binecuvânta.”