Exodul 28 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Îmbrăcămintea preoțească

1„De tine-i vei apropia

Pe-Aron și, de asemenea,

Pe fiii lui. În acest fel,

Deoparte-i pui, în Israel,

Și rang de preoți vor avea,

Căci ei vor fi în slujba Mea.

Deoparte, pe Aron, să-l pui,

Și pune-i și pe fiii lui:

Nadab, Abihu, Eleazar,

Iar ultimul e Itamar.

2Deci lui Aron – să iei aminte –

Căci îi vei face haine sfinte,

Care de cinste să-i slujească

Și care să-l împodobească.

3Iată care-i menirea ta:

Vei merge și vei căuta

Oameni care destoinici sânt.

Să faci, după al Meu cuvânt,

Pentru că Eu le-am dăruit

Un duh, prin care-au dobândit

Pricepere, ca să lucreze.

Ei au să îl înveșmânteze,

Pe frate’ tău, Aron. Sfințit

Are să fie, negreșit,

Să poată să își împlinească,

În urmă, slujba preoțească.

4Iată ce haine, așadar,

Ei au să facă: un pieptar;

Apoi efodul o să fie

Făcut; de-asemeni, o mantie,

Precum și-o tunică, lucrată

Doar la gherghef; ea e urmată

Apoi, de-o mitră, după care,

Brâul e ultima lucrare.

Aron și-ai săi feciori să fie

Gata să Îmi slujească Mie,

Fiind ca preoți așezați,

În haine sfinte-nveșmântați.

5Aur, aveți să folosiți –

Și in subțire – să croiți

Aceste haine, iar apoi,

Să le vopsiți, în urmă, voi,

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu.”

Efodul și brâul

6„Efodul trebuie să fie

Bine lucrat, cu măiestrie.

Din aur, el va fi făcut,

În care fi-va-ntrețesut

O sumedenie de fire

Care au fost din in subțire –

Mai înainte – răsucite

Și care trebuiesc vopsite

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu.

7Faceți apoi, efodului,

Doi umeri, capetelor lui.

Să-i faceți dar, în așa fel,

Încât vor fi legați de el.

8Brâul să fie pe măsură,

Să aibă-aceiași lucrătură

Ca și efodul – împletit

Din in subțire, răsucit,

Care în aur e legat,

Cu fire ce s-au colorat

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu.

9Apoi, iei două pietre care

Sunt de onix. Pe fiecare,

Să sapi numele fiilor

10Lui Israel. Șase fi-vor,

Pe prima piatră, însemnate.

Pe-a doua fi-vor încrustate

Și celelalte șase-apoi.

11Pe pietre deci, să scrieți voi,

Pe toți fiii lui Israel.

Onixul să-l săpați la fel

Precum în piatră se sculptează –

Cum pe peceți se încrustează –

Iar pietrele astfel lucrate,

În aur fi-vor ferecate.

12Pe umerii efodului,

Aceste pietre să le pui,

Pentru aducere aminte.

Aron le va purta-nainte –

La Domnul – pe umerii lui –

Pe umerii efodului –

Să-I amintească-n acest fel,

De toți fiii lui Israel.

13Niște ferecături apoi –

Din aur – să mai faceți voi.

14Și tot din aurul curat,

Mai trebuie a fi lucrat

Și două lănțișoare. Ele

Vor fi în chip de sforicele,

Înmănuncheate și-mpletite;

Iar lanțurile pregătite,

Așazăle-n ferecături –

În cele două lucrături.”

Pieptarul

15„Apoi va trebui lucrat

Pieptarul – care e chemat

„Al judecății”. El să fie

Făcut cu-aceiași măiestrie,

Precum efodu-a fost făcut.

Din aur, el va fi țesut,

Din in subțire, răsucit,

Din fire care s-au vopsit

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu.

16Pieptarul fi-va, negreșit,

În patru colțuri îndoit.

O palmă e a lui lungime,

Și-o palmă are în lățime.

17Pietre, va trebui apoi,

În el, ca să mai țeseți voi.

Pe patru rânduri, să vegheați,

Ca pietrele să le-așezați.

Să puneți deci, pe primul rând,

Un sardonix, topaz urmând,

Iar la sfârșit, smarald să vie.

18Pe-al doilea trebuie să fie

Rubin, safir și diamant.

19Pe-al treilea, este important,

Să fie pus opal, la rând –

După opal – agat urmând

Și-un ametist, pus la sfârșit.

20În rândul patru, hrisolit,

Onix și-n urmă, un iaspis.

Așa cum înainte-am zis,

Aceste pietre, prelucrate

Vor fi, și-n aur ferecate.

21Deci, fi-vor aste pietricele,

Douăsprezece-n număr. Ele

Semnifică, în acest fel,

Pe toți fiii lui Israel,

Având să poarte, fiecare,

Pe ea un nume – cel pe care

‘Nainte-aceștia l-au purtat

Și după care s-au chemat

Toți cei care au fost să vie,

Pe lume, într-o seminție.

22Pentru pieptar, să faceți voi,

Două lănțuguri, mai apoi.

Din aur, au să fie ele

Și, ca pe niște sforicele,

Va trebui să le-mpletiți.

23Două verigi să făuriți,

Din aur pur, și, la pieptar –

La capete – le puneți; iar

24Lănțugurile, împletite

Din aur, fi-vor țintuite

De ele. În ferecături –

În cele două lucrături –

25Vei prinde celelalte două

Capuri de lanț. Pe amândouă,

Adu-le-apoi, ca să le pui

Pe umerii efodului,

26În față. Tot din aur, voi,

Două verigi, faceți apoi,

Ce pe pieptar, jos, au să vie,

Puse la capăt, ca să fie –

Spre interior – și îndreptate

Către efod apoi. Lucrate,

27Două verigi mai trebuiesc –

Din aur – ce se țintuiesc

Pe fiecare umerar,

Ce-s pe efod puși. Așadar,

În față au să se așeze,

Unde o să se-mpreuneze

Efodul cu umerii lui –

Deci, chiar de-asupra brâului.

28Verigile de pe pieptar,

Legate fi-vor așadar,

De cele-ale efodului,

Cu sfori. Deasupra brâului,

În felu-acesta va avea –

Pieptarul – țeapăn, ca să stea.

Legat fiind în acest mod,

Nu va mișca, de pe efod.

Sfoara cari fi-va folosită,

Cu-albastru trebuie vopsită.

29Când în Locașul sfânt intra-va

Aron, pe inimă, purta-va,

Pe-acel pieptar ce e chemat

„Al judecății”, încrustat –

În pietrele pe el aflate –

Numele care-au fost purtate

De toți fiii lui Israel,

Căci procedând în acest fel,

În față dar, la Dumnezeu,

Spre amintire – tot mereu –

Numele lor vor fi purtate

Și astfel nu vor fi uitate.

30Pe-al judecății sfânt pieptar,

Când ai să-l faci, vei pune dar,

Și o măsură de Urim,

Însă și una de Tunim.

(Iată cum se traduc aceste:

„Tunim”, „Desăvârșire” este;

Pentru „Urim” e potrivit

„Lumină” a fi tălmăcit.)

De câte ori va fi intrat,

În cort, Aron va fi purtat

Această judecată-n el,

A fiilor lui Israel.

Pe inimă, o va purta,

La Domnu-n față, când va sta.

Mantia albastră

31Albastră, sub efod, să fie –

Din in făcută – o mantie.

32La mijloc, ea, o gură, are

Pentru a capului intrare.

Pe margini, gura ce-i făcută,

Va trebui a fi țesută

Apoi, pentru a ei păstrare,

Să nu se rupă, la purtare.

Ca platoșa, asemenea,

Va trebui țesută ea.

33Apoi, în jurul tivului,

Rodii albastre ai să pui,

Precum și rodii purpurii,

Și-asemeni și cărămizii.

Iar printre ele, clopoței

Să mai presari în urmă. Ei,

Din aur pur, vor fi lucrați.

34Iată cum fi-vor așezați:

O rodie și-un clopoțel,

Așezi în ordine, la fel,

Pe marginile tivului,

Pe toată întinderea lui.

35Aron să fie îmbrăcat

Cu ea și astfel aranjat,

Poate să-și facă slujba lui.

Când în lăcașul Domnului

El o să intre, auzit

Clinchetul fi-va, negreșit.

Când va ieși afară el,

Clinchetul scos de clopoțel

O să se facă auzit

Și-astfel, de moarte-i ocolit.”

Tabla de aur, tunica, mitra și brâul

36„O tablă – de aur curat –

Să faci. Pe ea, va fi săpat

Întocmai precum se sculptează

Când pe peceți se încrustează.

Aste cuvinte să le pui,

Pe ea: „Sfințenie Domnului”.

37Cu sfoară-albastră, să o legi,

De mitră, și să îi alegi

Locul în care o să vie:

În fața mitrei o să fie.

38În felu-acesta, va avea

Pe fruntea lui Aron să stea,

Fiind – de fiecare dată –

În fața Domnului, purtată.

Fărădelegi – de orice fel –

Pe cari, fiii lui Israel,

În viața lor, le-au săvârșit –

Când preoții vor fi venit

Ca să aducă daruri sfinte –

Vor fi purtate înainte

La Dumnezeu, prin tabla care,

Aron, pe fruntea, sa o are.

În acest fel, prin slujba lui,

Plăcuți vor fi ei, Domnului.

39Fă tunica, din in subțire.

Să faci, tot din aceleași fire,

Și mitra. Când ai terminat,

Faci brâul, la gherghef lucrat.

40Iată cum ai să îi îmbraci

Pe fiii lui Aron. Să faci

Tunici și brâie și scufii,

Pe cari le vor purta – să știi –

Spre cinstea lor. De-asemenea,

Loc de podoabe vor ținea.

41Să faci deci, hainele acele,

Și-n urmă, să-i îmbraci cu ele

Pe-Aron și pe feciorii lui.

Să-i ungi, și-n slujba Domnului,

Să îi închini și să-i sfințești,

Iar după ce îi pregătești,

Ei au să Îmi slujească Mie,

Căci ai Mei preoți au să fie.

42Din in, izmene să le faci,

Cu care-apoi ai să-i îmbraci,

Căci goliciunea lor se cere

A fi ascunsă de vedere –

Din brâu, la glezne, să le vie,

Când îmbrăcați ei au să fie.

43Aron și-ai săi fii purta-vor

Izmene-atuncea când intra-vor

În cortul întâlnirii, sau

Atunci când de altar ei au

Să se apropie, să facă

Slujba-n Lăcașul sfânt. Deci dacă

În ăst fel fi-vor îmbrăcați,

N-au să se facă vinovați

Și n-au să fie pedepsiți –

Cu moartea, nu vor fi loviți.

Aceasta, vreau ca să se știe,

Și-o lege veșnică să fie

Pentru Aron, neîncetat,

Și celor ce-i vor fi urmat.”