Iov 12 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Răspunsul lui Iov

1Iov, după ce a ascultat,

Privind la ei, a cuvântat:

2„S-ar zice – dacă nu greșesc –

Că întreg neamul omenesc

Voi îl formați; de veți muri,

Și-nțelepciunea va pieri!

3Am și eu minte, iar apoi,

Nu-s mai prejos eu, decât voi!

Tot ce mi-ați spus, tot ce-ați făcut,

Credeți că alții n-au știut?

4Batjocură ajuns-am eu,

Amicilor. Lui Dumnezeu,

Sprijin Îi cer; ei mă privesc

Și-apoi, toți mă batjocoresc!

Batjocorit e, ne-ncetat,

Cel care e nevinovat!

5Dispreț au doar cei fericiți,

Față de cei nenorociți,

Gândindu-se, în sinea lor:

„Să-mpingi pe cel al cui picior

Alunecă!” Nu li se face

Nimic, ci sunt lăsați în pace

6Jefuitorii cari, mereu,

Îl mânie pe Dumnezeu.

Le merge bine tuturor

Chiar dacă Dumnezeul lor

7Este în pumn. Du-te, de grabă,

Pe dobitoace de le-ntreabă,

Căci ele îți vor da povețe –

Atunci – și au să te învețe.

Și pasările cerului

8Multe îți spun; pământului

Cere-i, învățături, să-ți dea,

Și peștilor de-asemenea.

9Cine-i cel cari nu vrea să vadă,

În toate-acestea, o dovadă

Că lucrurile câte sânt,

Făcute-s pe acest pământ

De mâna Domnului? Știți bine

10Că El, în mâinile Lui ține,

Suflarea celor ce trăiesc,

Fie că-i suflet omenesc,

Sau fiară – tot ce viețuiește.

11Urechea nu deosebește

Cuvintele? Iar gustul, oare,

Al felurilor de mâncare,

Nu cerul gurii îl simțește?

12Înțelepciunea se găsește

La cei bătrâni. O viață lungă,

Doar, dă putința să ajungă

Omul să fie priceput.

13La Domnul – căci El le-a făcut –

Putere e și-nțelepciune,

Pricepere și sfat. De pune

14El mâna, ca să nimicească,

Nimeni n-are să mai zidească.

Pe cel pe cari El îl închide,

Nimeni nu-l va putea deschide.

15El, calea apelor, apucă,

Oprindu-le și tot usucă!

El poate să le slobozească,

Pământul să îl pustiască.

16Putere și înțelepciune,

El are. Stăpânire pune,

Peste cel cari se rătăcește

Și peste cel care voiește,

Pe alții, să îi rătăcească.

17El, poate să îi înrobească

Pe sfetnici; face tulburare

În mințile acelea care

Slujesc judecătorilor.

18El rupe-ale-mpăraților

Mari legături și-i înconjoară,

În jurul coapselor, cu sfoară.

19El, robi, îi ia, de vrea, pe toți –

Îi ia robi chiar și pe preoți.

El îi răstoarnă pe puternici,

Oricât s-ar crede ei de vrednici.

20El taie vorba tuturor

Cari, meșteri, în cuvânt, se vor.

Bătrânilor – dacă voiește –

Înțelepciunea le-o răpește.

21În ochii Lui, cei mari n-au preț;

Varsă asupra lor, dispreț;

Dezleagă brâul celor cari

Sunt la putere, fiind mari.

22Descoperă ce e ascuns

În bezna cea de nepătruns.

El, la lumină, lumea sumbră

Aflată în a morții umbră

23O scoate. Neamuri, El sporește

Și-apoi tot El le nimicește.

24Mintea le-o ia, acelor care

Sunt cei mai mari peste popoare,

Făcându-i rătăciți să fie,

Pe-ntinderile din pustie

Care, de drumuri, sunt lipsite,

25Încât merg doar pe bâjbâite,

Prin beznă; nu văd deslușit.

Cu amețeală i-a lovit,

Iar pasul le-a fost clătinat,

Asemenea unui om beat.”