Geneza 34 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Dina și Sihem

1Fata ce Lea o născuse

Lui Iacov – Dina – se făcuse

Mare, iar într-o zi a vrut,

Pe fetele-acelui ținut,

Să le cunoască. A ieșit

2Din tabără și s-a-ntâlnit

Cu Sihem, fiul lui Hamor

Hetitu-al țării domnitor.

Cu toate că ea nu voia,

Sihem, tot s-a culcat cu ea.

3Dar după ce a necinstit-o,

Sihem, pe fată, a iubit-o.

Cu inima s-a alipit

De ea, fiind îndrăgostit.

A încercat s-o liniștească,

4Și-a mers apoi să îi vorbească

Tatălui său: „Ia-mi fata asta,

Căci ea, voiesc a-mi fi nevasta!”

5Iacov află ce s-a-ntâmplat

Și cine-i cel ce s-a culcat

Cu Dina, însă, ai ei frați,

Cu oile fiind plecați,

N-a spus nimic – a așteptat

Până când ei s-au înturnat.

6Hamor s-a dus să-l întâlnească,

Pe Iacov, și să îi vorbească.

7Fiii lui Iacov au venit,

Din câmp, iar când au auzit,

Cu Dina, ce s-a întâmplat,

Tare de tot s-au supărat –

S-au mâniat crunt pe acel

Ce-a săvârșit, în Israel –

În neamul lor – un greu păcat,

Când cu-a lor soră s-a culcat.

Această faptă nu putea,

Nepedepsită, ca să stea.

Astfel, cu cale au găsit,

Că trebui-a fi pedepsit

Cel care răul l-a făcut;

De-acord, cu toții au căzut.

8Hamor, lui Iacov, i-a vorbit:

„Sihem al meu s-a alipit,

Cu inima, de a ta fată,

Și-o cere de soție, iată.

9Astfel, vă încuscriți cu noi –

Ne dați fetele voastre. Voi,

Pe ale noastre le luați.

10În țara noastră v-așezați

Și locuiți în ea, iar noi

Vom face-atunci negoț cu voi,

De-ți vrea, pământ, să cumpărați.”

11Sihem, către ai Dinei frați

Și către Iacov, a mai zis:

„De capăt trecere-am decis

Ca tot ce-mi cereți, să vă dau –

Doar trecere la voi, eu vreau.

12Cereți-mi zestrea ce-o veți vrea,

Și daruri multe! Veți vedea,

Că tot ce-mi cereți, căpătați,

Dacă, pe Dina, voi mi-o dați.”

13Fiii lui Iacov au răspuns,

Vorbind cu vicleșug ascuns

Către Sihem și lui Hamor,

Ca necinstirea sorei lor

Să poată a fi răzbunată:

14„Propunerea e minunată,

Dar nu putem să acceptăm,

Pe sora noastră să o dăm

Cuiva netăiat împrejur.

Ocară-i pentru noi – vă jur!

15Ne învoim doar dacă voi,

Aveți să fiți la fel ca noi –

Deci dacă și ai voști’ bărbați,

Azi, împrejur vor fi tăiați.

16Numai așa, fetele noastre,

Vi le vom da, iar pe-ale voastre,

Le vom lua soții, la noi,

Și o să locuim cu voi.

Așa, putem să ne unim

Și un norod, cu toți să fim.

17Dar dacă nu ne ascultați

Și, împrejur, nu vă tăiați,

Pe fată o să o luăm

Și-apoi, de-aici, o să plecăm.”

18Aceste vorbe, lui Hamor

Și lui Sihem – al său fecior –

Când le-auziră, le-au plăcut.

19Precum le-au spus, au și făcut.

Tânărul nu a pregetat,

Și împrejur s-a și tăiat,

Căci el, pe fată, o iubea.

Cel mai iubit fiu se găsea

Sihem, în casa lui Hamor.

20S-au dus să spună, la popor,

Ceea ce Iacov a dorit,

Și-n felu-acesta au vorbit:

21„Oameni-acești au gând de pace,

Iar ca să stea aici, ne-ar place.

Negoț, cu noi, ei au să facă.

Țara e mare și-au să-ncapă

Să locuiască toți, cu noi.

Astfel, pe fetele lor, voi,

Neveste o să le aveți,

Iar pe-ale voastre, le puteți

Da de soții, fiilor lor.

22Dar oamenii acești nu vor,

Ca noi, cu ei, să ne unim

Și toți doar un norod să fim,

Decât dacă ne vom tăia,

Noi, împrejur. Deci vom avea,

23În acest fel, turmele lor.

De-asemenea, atunci fi-vor

Averile, care le au,

Tot ale noastre. Acum vreau

Să vă îndemn ca să primim

Târgul, și să ne încuscrim.”

24Toți oamenii cu cari vorbiră,

Tăierea împrejur primiră,

Și toți bărbații s-au tăiat –

Care-n cetate s-au aflat.

25A treia zi, mai sufereau,

Încă, și-n pace se credeau;

Dar Simeon s-a însoțit

Cu Levi și s-au năpustit

Peste cetate, înarmați.

Ei au ucis pe-acei bărbați

Care acolo fost-au prinși,

Fiind de-o mare ură-mpinși.

26Prin ascuțișul spadei lor,

Trecu Sihem și cu Hamor.

Din casa lor, ei au luat

Pe Dina și-apoi au plecat.

27Fiii lui Iacov au venit,

Morți și cetate-au jefuit,

Pentru ceea ce s-a-ntâmplat

Cu sora lor. Ei au luat

28Oi, boi, măgari – tot ce avea

Cetatea și ce se găsea

Pe câmpul dimprejurul ei.

29În ăst fel, dobândiră ei,

Bogată pradă de război:

Averi, copii, soții și-apoi,

Tot ce prin case au aflat.

30Iacov, apoi, a cuvântat:

„Simeon! Levi! Ați lovit

Cetatea. M-ați nenorocit!

Acuma vom fi urmăriți

De Canaaniți și Feresiți!

Acei ce-n țară locuiesc,

Ne vor urî! Eu stăpânesc

Peste un număr foarte mic

De oameni. N-am să pot, nimic,

În contra lor, să întreprind,

Când ei se vor uni, voind

Ca să răzbune ce-ați făcut.

Atuncea eu voi fi bătut,

Oștirea mea va fi zdrobită,

Iar casa-mi fi-va nimicită!”

31Ei au răspuns: „Se cuvenea,

Cu Dina, să se poarte-așa?!

În felu-acesta – să ne crezi –

Doar cu o curvă procedezi!”