1 Samuel 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Căderea lui Dagon înaintea chivotului

1Când Filistenii au luat

Chivotul, el era aflat

Lângă Eben-Ezer. L-au dus

Și la Asdod, apoi, l-au pus.

2Chivotul Domnului Cel Viu,

L-au așezat, într-un târziu,

În casa lui Dagon, pe care

Neamul de Filisteni îl are

Drept dumnezeu. El e numit

Și „Zeul pește”, tălmăcit.

3În zori de zi, s-au deșteptat

Cei din Asdod, și l-au aflat

Pe-al lor Dagon, jos – prăbușit

Cu fața la pământ – trântit

Lângă chivotul Domnului.

L-au așezat la locul lui

4Și-adoua zi în zori apoi,

Mergând la templu, înapoi,

Pe-al lor Dagon iar l-au găsit,

Lângă chivot, zăcând trântit,

Pe pragul ușii templului,

Iar capul și mâinile lui,

Se-aflau cu toate înșirate,

Căci de pe trup, au fost tăiate.

5De-aceea, preoții pe care

Zeul Dagon în slujbă-i are,

Cei ce-n Asdod azi locuiesc,

Precum și cei ce îl slujesc,

De-atunci nu calcă pragul lui,

Când deschid ușa templului.

Pedeapsa Filistenilor

6Peste Asdod, a apăsat,

Greu, mâna Domnului, de-ndat’,

Până când fost-a pustiit.

Cu bube rele, i-a lovit

Pe oamenii Asdodului

Și pe acei din jurul lui.

Bubele care le-au avut,

Doar pe șezut li s-au făcut.

7Când aste lucruri le-au pățit,

Cei din Asdod așa-au vorbit:

„Chivotul Domnului, pe care

Neamul lui Israel îl are,

De vină-i pentru tot ce noi

Am suferit, după război.

Acum, de-aici, să îl luați,

Căci nu mai vrem ca, apăsați –

De mâna Domnului – să fim:

Nici zeul căruia-i slujim –

Dagon adică – iar apoi,

Să nu fim apăsați nici noi.”

8În urmă, la mai marii lor –

La capii Filistenilor –

În grabă, soli, ei au trimis,

Prin care, în ăst fel, au zis:

„Ce facem, cu chivotul care,

Domnul lui Israel îl are?”

Mai mari-au spus: „Să îl luați

Și-apoi, la Gat, să îl mutați.”

Ei au făcut precum au spus

Și-astfel, chivotul a fost dus

La Gat, și-acolo l-au lăsat.

9Dar Dumnezeu a apăsat

Peste cetatea Gatului,

În cari trimis-a groaza Lui.

Pe cei care au locuit

Cetatea, Domnul i-a lovit

Cu bube – de la mic, la mare –

Încât atuncea, fiecare,

Spuză de bube a avut,

Cari la șezut i s-a făcut.

10Când au văzut ce s-a-ntâmplat,

Grabnic, chivotul l-au luat

Și la Ecron, ei l-au trimis.

Văzându-l, Ecroniți-au zis:

„Iată chivotul cel pe care

Domnul lui Israel îl are,

Acuma l-au adus la noi,

Căci vor să ne omoare-apoi.”

11În urmă, spre mai marii lor –

Spre domnii Filistenilor –

Solie-n grabă, au trimis,

Prin care, în ăst fel, au zis:

„Chivotul Domnului, pe care

Poporul Israel îl are,

Luați-l iute, de la noi,

Ca să-l trimiteți înapoi,

La neamul Său, la Israel.

De moarte, vom scăpa astfel,

Și noi, și oamenii pe care

Neamul de Filisteni îi are.”

Cetatea fost-a îngrozită,

Fiind, de moarte, urmărită,

Căci mâna Domnului ședea

Apăsătoare, peste ea.

12Oamenii care nu mureau,

Loviți cu bube se trezeau,

Iar bubele li s-au făcut,

În mare număr, pe șezut.

Toată cetatea suferea

Din astă pricină. Din ea,

Țipete mari se auzeau

Care, până la cer, suiau.