Judecătorii 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Vestirea nașterii lui Samson

1Israeliții au făcut

Lucruri care nu I-au plăcut

Lui Dumnezeu. L-au supărat,

Și-atuncea Domnul i-a lăsat

În mâna Filistenilor,

Cari, pe-al lui Israel popor,

Patru decenii – ne-ncetat –

Cu mână grea, l-a apăsat.

2Atunci, în Țorea, se găsea

Un om anume. El venea

Din ramura Daniților,

Fiind din al lui Dan popor.

Numele care l-a avut,

E Manoah. Este știut

Precum că stearpă se găsea

Nevasta lui, căci nu năștea.

3Îngerul Domnului S-a dus,

În fața ei și-apoi, a spus:

„Tu, stearpă, ești, precum toți știu.

Dar iată că vei naște-un fiu.

4De-acuma, să iei seama bine,

Cum că oprit e pentru tine

Ca vin să bei sau ceva tare,

Ori să mănânci dintr-o mâncare

Ce se vădește necurată.

5Vei rămânea însărcinată,

Și-un fiu vei naște. Peste el –

Peste-al său cap – în nici un fel,

Briciul să nu fie trecut.

Pruncul care va fi născut,

Este ales, de Dumnezeu,

Pentru a-I fi-nchinat mereu –

Precum El a găsit cu cale –

Din pântecele mamei sale.

Copilu-acesta va fi cel

Cari, pentru-ntregul Israel,

Are a fi izbăvitor

Din mâna Filistenilor.”

6Femeia-atunci, grabnic, s-a dus

Și la al său bărbat i-a spus:

„Ascultă ce mi s-a-ntâmplat:

Să știi că mi s-a arătat

Un om ce este-al Domnului.

Priveam înfățișarea lui

Și ca un înger îmi părea,

Cari de la Dumnezeu venea.

O-nfățișare-nfricoșată,

Omul avea. Eram speriată

Și nu l-am întrebat nimic!

Ce pot, acuma, să-ți mai zic?

De unde e, sau cum îl cheamă,

N-am întrebat, căci mi-a fost teamă.

7Omul acela a venit,

În fața mea, și mi-a vorbit:

„Tu, stearpă ești, precum toți știu,

Dar iată că vei naște-un fiu.

De-acuma, să iei seama bine,

Cum că oprit e pentru tine

Ca să bei vin sau ceva tare,

Ori să mănânci din vreo mâncare

Ce se vădește necurată,

Căci pruncul care se arată

Este ales, de Dumnezeu,

Pentru a-I fi-nchinat mereu –

Precum găsit-a El cu cale –

Din pântecele mamei sale,

Până când îi va fi sosit

Ceasul în cari va fi murit.”

Îngerul se arată din nou

8Atuncea, Manoah s-a dus

În fața Domnului și-a spus:

„Doamne, te rog – acuma – eu,

Pe omul de la Dumnezeu,

Să îl trimiți dar, înapoi,

Ca el să ne învețe-apoi,

Tot ce avem noi de făcut,

Atunci când se va fi născut

Pruncul de care ne-a vorbit!”

9Domnul – pe dată – a-mplinit

Ceea ce Manoah ceruse,

Astfel că Îngerul se duse

Și Se-arătă femeii. Ea,

Sigură, pe ogor, ședea,

Căci Manoah – al ei bărbat –

Tocmai atunci era plecat,

10Altundeva. Când L-a zărit,

La Manoah ea a fugit

În mare grabă și-a zis: „Iată,

Astăzi – din nou – mi se arată

Omul care m-a căutat

11Și ieri.” Bărbatul s-a sculat

Și-a mers după nevasta lui.

Apoi, îi zise omului

Pe cari i-l arătase: „Oare,

Nu îi fi tu acela care,

Nevestei mele, i-ai vorbit?”

El spuse: „Eu sunt, negreșit.”

12Atuncea, Manoah a zis:

„Dacă tot ceea ce-ai promis

Are să se-mplinească, noi

Ce trebuie-a păzi apoi,

Și ce anume-i de făcut

Când pruncul se va fi născut?”

13Îngeru-a spus: „Tot ce-am vorbit

Va trebui a fi păzit.

Femeia dar, să-Mi împlinească

Cuvântul și să se ferească

14De rodul viței; să nu bea

Nici vin și, de asemenea,

Să nu bea băutură tare,

Să nu mănânce vreo mâncare

Ce, necurată, s-a vădit!

Să țină tot ce-am poruncit!”

15În urmă, Manoah a zis:

„Dă-mi voie – dacă mi-e permis –

Un pic numai, să Te opresc,

Căci vreau, un ied, să-Ți pregătesc.”

16Îngeru-a zis: „Chiar dacă Eu

Mă voi opri din drumul Meu,

Să zăbovesc puțin pe cale,

Nu voi mânca din ale tale

Bucate. Dar, dacă voiești,

Poți, Domnului, să-I dăruiești

O jertfă – după cum socot –

Spre a-I fi ardere de tot.”

Dar Manoah tot nu știa

Precum că-n față-i se găsea –

Atunci – Îngerul Domnului.

17El I-a vorbit Îngerului:

„Care Ți-e numele, să știm

Cui trebuie să-i dăruim

Slavă, când se va fi-mplinit

Cuvântul ce a fost vestit?”

18Îngerul a răspuns, îndată:

„De ce Îmi ceri Numele? Iată,

El este-un Nume minunat.”

19Iedul, apoi, a fost luat

De Manoah, cu darul care

Era adus pentru mâncare.

Pe-o stâncă, el le-a rânduit

Și Domnului I le-a jertfit.

El și nevasta lui ședeau

Mai la oparte și priveau,

Când, dintr-odată, au văzut

Că o minune s-a făcut.

20Pe-altar, Îngerul Domnului

S-a dus și-n para focului

El S-a suit. Când L-au văzut,

Cei doi, cu fața, au căzut

Jos, la pământ și s-au plecat

Astfel, în fața Lui, de-ndat’.

21Îngeru-apoi n-a mai venit,

Iar cei doi, nu L-au mai zărit.

Atuncea, Manoah crezuse

Căci Cel pe care Îl văzuse –

Și cari șezuse-n fața lui –

A fost Îngerul Domnului.

22Privirile și le-a rotit,

În jur, și soaței i-a vorbit:

„Află că vom muri – zic eu –

Căci L-am văzut pe Dumnezeu.”

23Nevasta zise: „De-ar fi vrut

Domnul, de mult ar fi putut

Să ne omoare. Negreșit,

Atuncea El n-ar fi primit,

Din mâna noastră, darul care

A fost adus pentru mâncare,

Precum nici arderea de tot.

De-asemenea, eu mai socot

Că Domnul nu ne-ar fi vorbit

Și nici nu am fi reușit,

Aceste lucruri să le știm,

Dacă voia ca să pierim.”

Nașterea lui Samson

24Un fiu, femeia-a zămislit,

Care, Samson, a fost numit.

El a crescut și, ne-ncetat,

Domnul l-a binecuvântat.

25Apoi, Duhul lui Dumnezeu,

Să-l miște a-nceput, mereu,

De la Mahone-Dan mergând,

Până la Țorea ajungând,

Iar de acolo înapoi,

Până la Eștaol apoi.