Exodul 39 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Facerea veșmintelor preoțești

1Veșminte-apoi au fost croite –

Din materialele vopsite

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu –

Pe cari, preoții le purtau,

Când în lăcașul sfânt slujeau.

2Efodul trebuia făcut

Din aur, care s-a țesut,

Apoi, într-un mănunchi de fire,

Care erau din in subțire

Și care fost-au răsucite.

Acestea trebuiau vopsite

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu.

3Tăblii, de aur, s-au turnat

Și-apoi, în fire, s-au tăiat.

Ele au fost, astfel, urzite,

În materialele vopsite

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu.

Efodul trebuia să fie

Bine lucrat, cu măiestrie.

4I-au mai făcut, efodului,

Doi umeri, capetelor lui.

Au fost făcuți în așa fel,

Încât erau legați de el.

5Brâul său fost-a pe măsură:

Avea aceiași lucrătură,

Ca și efodul – împletit

Din in subțire, răsucit,

Care în aur e legat,

Cu fire ce s-au colorat

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu.

Așa cum Domnul i-a cerut,

Lui Moise, totul s-a făcut.

6Onix apoi, ei au luat,

Iar pe acesta au săpat,

Numele fiilor pe care,

Israel, drept urmași, îi are.

Săpate-au fost aceste nume,

Atuncea, într-un fel anume,

Precum în piatră se sculptează

Pecețile, când se-ncrustează.

7Pe umerii efodului,

A fost locul onixului

Și amintea, în acest fel,

De toți fiii lui Israel.

Așa cum Domnul i-a cerut,

Lui Moise, totul s-a făcut.

Facerea pieptarului

8Pieptarul, ca și lucrătură,

E ca efodul, pe măsură.

Pieptarul trebuia să fie

Lucrat cu-aceiași măiestrie,

Precum efodul s-a făcut.

Din aur, el a fost țesut,

Din in subțire, răsucit,

Din fire care s-au vopsit

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu.

9Pieptarul fost-a, negreșit,

În patru colțuri, îndoit.

O palmă-avea el, în lungime,

Și tot o palmă, în lățime.

10Pietre, în urmă, au luat

Și în pieptar le-au așezat.

Le-au pus pe patru șiruri stând.

Un sardonix în frunte-având

Rândul întâi; era urmat

De un topaz și terminat

Cu un smarald, avea să fie.

11Pe-al doilea, trebuia să vie

Rubin, urmat de un safir

Și-un diamant. Al treilea șir

12Avea opal, agat urmând,

Și-un ametist venea la rând.

13În șirul patru, așezat

Un hrisolit a fost, urmat

De un onix și un iaspis.

Apoi – așa precum s-a zis –

Aceste pietre prelucrate,

Fost-au în aur ferecate.

14În număr, pietrele acela

Au fost douăsprezece. Ele

Semnificau, în acest fel,

Pe toți fiii lui Israel,

Căci se aflau, pe fiecare,

Săpat un nume – cel pe care,

Fiii aceia l-au purtat

Și, după care s-au chemat

Toți cei care aveau să vie

Pe lume, într-o seminție.

15Pentru pieptar – cum s-a cerut –

Două lănțuguri s-au făcut.

Din aur erau făurite

Și-au trebuit a fi-mpletite

Ca niște sfori. Iar pentru ele –

Pentru lănțugurile-acele –

16Două verigi au fost turnate –

Din aur – și adăugate

La capete, peste pieptar.

S-au pus verigile-așadar,

Și s-au luat apoi, măsuri,

Pentru două ferecături.

17Iar lănțișoarele făcute,

Au fost dar, prin verigi, trecute.

18Pe urmă, în ferecături –

În cele două lucrături –

Au prins și celelalte două

Capuri de lanț. Pe amândouă,

Le-au prins apoi, în fața lui,

Pe umerii efodului.

19În urmă, din aur curat,

Două verigi au mai turnat.

Pentru pieptar erau aduse

Și jos, la capete-apoi puse,

Pe margine-nlăuntrul lui,

Către partea efodului.

20Două verigi mai trebuiau –

Din aur – ce se țintuiau

Pe fiecare umerar

De pe efod, jos. Așadar,

În față puse trebuiau,

Acolo unde se uneau

Efodul și umerii lui –

Deci chiar deasupra brâului.

21Verigile de pe pieptar

Legate fost-au așadar –

De cele-ale efodului –

Cu sfori, deasupra brâului.

În acest fel doar, se putea,

Pieptarul țeapăn, ca să stea.

Legat fiind în acest mod,

Nu se mișca de pe efod.

Sfoara cari fost-a folosită,

Cu-albastru-ntâi, a fost vopsită.

Așa cum Domnul i-a cerut,

Lui Moise, totul s-a făcut.

Facerea mantiei efodului

22Pe sub efod, era făcută

O mantie ce-a fost țesută

Din in subțire, răsucit,

Ce în albastru-a fost vopsit.

23La mijloc, ea – o gură – are,

Pentru a capului intrare.

Pe margini, gura ce-i făcută,

A trebuit a fi țesută,

Apoi – pentru a ei păstrare –

Să nu se rupă, la purtare.

Ca platoșa asemenea,

A trebuit făcută ea.

24Apoi, pe lângă tiv, au pus

Rodii albastre – cum s-a spus –

Precum și rodii purpurii

Și-asemeni și cărămizii.

Aceste rodii s-au croit,

Din fir subțire, răsucit,

25Iar printre ele, clopoței,

Au așezat în urmă. Ei,

Din aur pur, au fost turnați

26Și-apoi pe mantie-așezați,

Numai într-un anume fel:

O rodie și-un clopoțel.

Pe marginile tivului,

Pe toată întinderea lui.

Așa cum Domnul i-a cerut,

Lui Moise, totul s-a făcut.

Tunicile și placa de aur

27Din in subțire, răsucit,

Tunici – în urmă – s-au mai croit,

Pentru Aron și fiii lui,

După porunca Domnului.

28Mitră – din inul cel subțire –

Au mai făcut. Aceleași fire,

Pentru scufii, le-au folosit

Și drept podoabe au slujit.

Din in subțire, au făcut

Izmene-apoi – cum s-a cerut –

29Și brâul, la gherghef lucrat;

Acesta fost-a colorat

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu.

Așa cum Domnul i-a cerut,

Lui Moise, totul s-a făcut.

30Apoi, din aurul curat,

O tablă, ei au mai turnat

Și o cunună-mpărătească,

Pe care-aveau să scrijelească –

Întocmai precum se sculptează

Când pe peceți se încrustează –

Precum suna porunca Lui,

Cuvintele: „Sfânt Domnului”.

31Cu sfori albastre au legat-o,

Pe mitră, când au așezat-o.

Așa cum Domnul i-a cerut,

Lui Moise, totul s-a făcut.

Lucrarea este sfârșită

32Cortu-ntâlnirii se făcuse

Așa precum Domnul ceruse.

Lucrarea fost-a isprăvită

Și a putut fi împlinită

Porunca Domnului astfel,

Căci toți fiii lui Israel –

Grabnic – întocmai, au făcut

Ceea ce Domnul i-a cerut

Lui Moise, când s-au întâlnit

Și când, porunci, i-a dăruit.

33Locașul fiind terminat,

Lui Moise, l-au înfățișat.

Au adus cortul, însoțit

De tot ceea ce-a trebuit:

Uneltele, copcile lui

Și scândurile cortului,

Drugii și stâlpii – cu picioare –

34A cortului învelitoare

Din piele de berbeci croită

Care în roșu-a fost vopsită;

Apoi învelitoarea care,

Din piele de vițel de mare,

A fost făcută. Lângă ea,

Au mai adus și o perdea

Care era din in subțire

Și folosea la despărțire.

35Apoi chivotul l-au adus –

„Al mărturiei” – având pus,

Pe el, capacul denumit

„Al ispășirii”, însoțit

De toți drugii chivotului,

Servind pentru mutarea lui;

36Au adus masa; lângă ea,

Uneltele ce le avea –

Și pâinile – au fost aduse.

Aceste pâini trebuiau puse,

Mereu, în fața Domnului.

37Sfeșnicul, candele lui

Și-uneltele au fost aduse,

La Moise și în față-i puse,

Cu untdelemnul cel pe care,

În candele, sfeșnicu-l are.

38Altarul, ce era turnat

Din aur, fost-a-nfățișat,

Cu untdelemnul folosit

La ungere și, negreșit,

Tămâia cea mirositoare;

Au mai adus perdeaua care,

La cort, drept ușă, folosea.

39Adus a fost, de-asemenea,

Altaru-acela de aramă,

Grătarul său – de bună seamă,

Tot din aramă făurit –

Drugii care l-au însoțit

Și-uneltele ce le avea.

Au mai adus, de-asemenea,

Ligheanul – cu piciorul lui –

40Pânzele curții cortului,

Stâlpii – drept sprijin pânzelor –

Precum și picioarele lor,

Țărușii ei și-asemenea,

Uneltele ce le avea

Cortu-ntâlniri-n slujba lui;

41Veșmintele preotului –

În urmă – au mai fost aduse

Și-n a lui Moise față, puse.

Ele doar pentru slujbă sânt,

Când intra el, în Locul sfânt.

Au mai adus și noi veșminte,

Pentru Aron – care sunt sfinte –

Și hainele fiilor lui –

Preoți – în slujba cortului.

42Astfel, întregul Israel

A făurit, în acest fel,

Tot ceea ce a fost cerut –

Întocmai precum a văzut

Moise – și a îndeplinit

Ceea ce Domnu-a poruncit.

43Moise, la toate, s-a uitat.

Cu-atenție le-a cercetat

Și-apoi, în urmă, a văzut

Cum că întocmai s-a făcut

Totul, așa cum a dorit,

Precum Domnul a poruncit.

Când a sfârșit de cercetat,

Moise i-a binecuvântat.