Exodul 17 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Refidim – Stânca din Horeb

1Din Sin, poporul a pornit,

Așa precum a poruncit

Domnul, și-apoi s-a așezat

La Refidim. El n-a aflat,

Acolo, apă de băut.

2Atunci, întreg poporu-a vrut,

Ceartă, cu Moise a căta,

Căci el e cel ce-n frunte sta.

Furios, poporul i-a vorbit:

„Să ne dai apă, negreșit!”

Moise a zis: „De ce cătați,

Cu mine, ca să vă certați?

Și pentru ce, acum, voiți,

Pe Domnul, să Îl ispitiți?”

3Poporu-acela, chinuit

De sete, iarăș’ a cârtit,

Contra lui Moise, și a spus:

„De ce-n pustie, ne-ai adus?

De ce ai vrut ca să ieșim

Noi, din Egipt? Ca să pierim

De sete-aici, acum, cu toți,

Cu turme, fii și cu nepoți?”

4Moise, la Domnul, a strigat

Și-n disperare a-ntrebat:

„Cu ăst popor, ce mă fac oare?

Îndată o să mă omoare,

Cu pietrele pustiului.”

5„Așază-te în fruntea lui,

De-ndată!” – Dumnezeu i-a spus.

„Alături îți vei fi adus

Câțiva bătrâni din Israel.

În mână, ia toiagu-acel

Cu care râul l-ai lovit.

Să faci precum ți-am poruncit

Și nu te-abate nicidecum!

Apoi, să te pornești la drum,

Pentru că te voi aștepta.

6La stânca din Horeb, voi sta.

Acolo, când ai să sosești,

Vreau ca în stâncă să lovești,

Căci apă va țâșni din ea

Și astfel, va putea să bea

Poporu-ntreg, pe săturate.”

Vorbele fost-au ascultate

De Moise, care a făcut

Așa precum i s-a cerut,

Având alăturea de el,

Câțiva bătrâni din Israel.

7El, „Masa”, locului, i-a spus

Și-apoi, „Meriba”, cari tradus

Se tălmăcește prin „Ispită

Și ceartă”, căci a fost pornită

Mare gâlceavă, în popor,

Și-au ispitit pe Domnul lor

Când întrebat-au fiecare:

„Cu noi, o fi Dumnezeu, oare?”

Înfrângerea lui Amalec

8Când Amalec, în locu-acel –

La Refidim – cu Israel,

S-a-nfățișat, ca să se bată,

9Moise – pe Iosua – îndată,

La sine, grabnic, l-a chemat

Și-n acest fel a cuvântat:

„Să îți alegi niște bărbați

Și-apoi, să ieși ca să te bați

Cu Amalec și oastea lui.

Mâine, pe vârful dealului,

În zori de zi, voi merge eu.

Cu mine, al lui Dumnezeu

Toiag, atunci, îl voi avea

Și n-am să-l las din mâna mea.”

10Iosua mers-a de-a făcut

Așa cum Moise i-a cerut

Și, la război, el a pornit,

Cu Amalec. Moise-a suit –

Cu Hur și-Aron, fratele lui –

În zori, pe vârful dealului.

11Când mâna și-o ridica el,

Era mai tare Israel.

Când brațele își cobora,

Mai tare Amelec era.

12Văzând că Moise e trudit,

Cei doi care l-au însoțit,

O piatră-n grabă, au luat

Și-apoi, pe ea, l-au așezat.

Aron și Hur îl sprijineau

Și-ntinse, brațele-i țineau,

Iar Moise-a stat, cu ele-n sus,

Până când soarele-a apus;

13Iar Iosua a biruit

Pe Amelec și-a nimicit,

Atunci, întreg poporul lui.

14Din ceruri, glasul Domnului,

Lui Moise-i zise: „Să se scrie

Totul, în carte, să se știe

Și-astfel, de-acuma înainte,

Să fie-aducere aminte,

Tot ceea ce s-a petrecut

Și tot ce, astăzi, s-a făcut.

Să-i spui lui Iosua apoi,

Precum că iată, șterge-l-voi,

Pe Amelec, de pe pământ

Și pe toți cei cari cu el sânt.

Am să îi șterg de peste fire,

Să piară și-a lor pomenire!”

15Altar, acolo, a zidit

Moise apoi, și l-a numit,

Atuncea, „Domnul, steagul meu” –

Sau „Iahveh-nisi”-n grai evreu.

16În urmă, el a cuvântat:

„Fiindcă brațul și-a-nălțat

În contra Domnului, mereu,

Război va duce Dumnezeu,

Cu Amelec și al său ram

De pe pământ, din neam în neam!”