1 Samuel 19 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

David este prigonit de Saul

1Saul, l-a sine, l-a chemat

Pe Ionatan. I-a adunat

Și pe cai care l-au slujit

Și tuturor le-a poruncit,

Pe David, ca să îl omoare.

2Când astă veste-ngrozitoare

A auzit-o Ionatan,

S-a dus și despre acest plan,

Pe David l-a-nștiințat de-ndată,

Spunându-i astfel: „Al meu tată,

Să te omoare-acum, voiește.

Ai grijă dar, și te păzește!

Ascunde-te, iar dimineață,

Cu nimenea să nu dai față,

3Căci ies pe câmp, cu tatăl meu.

Am să-i vorbesc – acolo – eu,

Iar când are să-mi vină bine,

Am să aduc vorba, de tine.

Vreau ca să aflu ce mai pune

La cale, ca să pot a-ți spune.”

4Când Ionatan s-a întâlnit,

Cu Saul, bine a vorbit

De David și a cuvântat:

„Să nu faci tată, vreun păcat,

Față de David, robul tău,

Căci nu ți-a făcut nici un rău.

Ba dimpotrivă, pentru tine,

Lucrat-a doar spre al tău bine.

5Viața și-a pus-o-n joc astfel,

Atunci când cu oșteanu-acel

Din rândul Filistenilor,

Luptat-a, pentru-al nost’ popor.

Tu l-ai văzut cum s-a luptat

Și știu că, mult, te-ai bucurat.

Acum, de ce vrei să greșești?

De ce vrei să păcătuiești

Și să verși sângele curat,

Al unui om nevinovat?”

6Saul, atunci – în sinea lui –

I-a dat dreptate fiului.

De al său glas, a ascultat

Și-apoi – în urmă – a jurat:

„Viu este Domnul” – el a zis –

„Că David nu va fi ucis!”

7Când Ionatan l-a auzit,

La David, a plecat grăbit,

Să-i spună tot ce a aflat.

Apoi, pe David, l-a luat

Și-n fața împăratului,

L-a dus de-ndat,’ iar tatăl lui –

Cu David – bine s-a purtat,

Parcă nimic nu s-a-ntâmplat.

David scăpat de Mical

8Cu Filistenii, în război,

Încă erau. David, apoi,

În contra lor, iar a pornit

Și-n luptă, le-a pricinuit

Mari pierderi și i-a alungat.

9Duhul cel rău veni, de-ndat’ –

Trimis de Domnul – și l-a prins

Pe Saul, care-a fost cuprins

De o mânie foarte mare,

Voind – din nou – să îl omoare

Pe David, care-n față-i sta,

Căci el – cu harfa – îi cânta.

10O suliță, în mână-avea

Saul, și-a încercat, cu ea,

De zid, ca să îl pironească,

Dar n-a putut să-l nimerească,

Pentru că David s-a ferit

Și-apoi din față-i a fugit.

Când înserarea s-a lăsat,

El a plecat de la-mpărat.

11Dar Saul nu s-a liniștit,

Ci niște oameni a găsit,

Pe cari, la David, i-a trimis,

Voind ca el a fi ucis

În clipa-n cari avea să iasă –

A doua zi – din a lui casă.

Mical – aflând ce-a plănuit –

Lui David, astfel, i-a vorbit:

„Dacă nu fugi în noaptea asta,

Nu vei mai ocoli năpasta

Ce te pândește, ci să știi

Cum că, ucis, tu ai să fii.

Aleargă și te-adăpostește,

Căci tatăl meu te urmărește!”

12Apoi, fereastra a deschis

Și l-a-ndemnat – cum i-a mai zis –

Să fugă. El a ascultat

De vorba ei și a plecat,

Scăpând de oamenii cei care

Trimiși au fost, ca să-l omoare.

13Mical, apoi, a așezat

Un terafim, în al său pat.

Cu haina lui, l-a învelit,

Iar peste cap, i-a potrivit

O piele – ce-o aduse ea –

Care, de capră, se vădea.

14Când oamenii ce i-a trimis

Saul sosiră, ea a zis:

„David este bolnav acum.

Nu poate merge, nicidecum,

Ca să îl vadă pe-mpărat.”

15Slugile-ndată au plecat,

La Saul și i-au povestit

Tot ceea ce au auzit.

Saul s-a-nfuriat apoi,

Și i-a trimis grabnic ‘napoi,

Spunându-le: „Nu cutezați

Să nu-l aduceți! Să-l luați

Cu pat cu tot, dacă nu vine!

Aduceți-l, grabnic, la mine,

Căci vreau să îl omor apoi!”

16Slujbașii mers-au înapoi,

Și-atunci – în pat – ei l-au aflat

Pe terafim, fiind culcat.

Capu-i fusese învelit

C-o piele, care s-a vădit

A fi de capră. Ei s-au dus,

Din nou, la Saul și i-au spus

Ce au găsit. Saul, de-ndat’,

17La sine, fiica, și-a chemat.

Mical, în grabă, a venit,

Iar el a întrebat răstit:

„Spune-mi, de ce m-ai înșelat

Și pe vrăjmaș, tu l-ai scăpat?”

Mical răspunse: „N-am putut

Să îl opresc, căci de făcut,

Nimic – în față-i – nu puteam,

Pentru că tare mă temeam,

Ca nu cumva să mă omoare!

Ce-aș fi putut să face eu, oare?

„De nu mă lași să plec”, mi-a spus,

Am să te-omor!” Apoi, s-a dus.”

Fuga lui David la Samuel la Rama

18David, cu fuga, a scăpat

Și către Rama s-a-ndreptat.

La Samuel, David s-a dus

Și-apoi – când l-a găsit – i-a spus

Ceea ce Saul a făcut.

De drum, în urmă, și-a văzut

Și spre Naiot, el a pornit

Unde apoi a locuit.

19Dar cineva i-a dat de veste,

Lui Saul: „Iată, David este,

Pe lângă Rama, așezat.

Locul este, Naiot, chemat.”

20Slugi, a trimis Saul apoi,

Ca să-l aducă înapoi.

Slugile-acelea au pornit,

Însă pe drum au întâlnit

Niște proroci. Cu ei, ‘l-aveau

Pe Samuel, și proroceau.

De-ndată Duhul Domnului,

Din necuprinsul cerului,

Veni peste oameni-acei

Trimiși de Saul. Astfel, ei

Au început să prorocească,

Și-au încetat să-l urmărească

21Pe David. Saul a aflat,

Tot ceea ce s-a întâmplat,

Și-alți slujitori trimise-apoi,

Ca să-l aducă, înapoi.

Pe David. Slujitori-acei –

Pe drum – au întâlnit și ei,

Prorocii. Duhul Domnului,

Din necuprinsul cerului,

Îndată i-a învăluit

Și-apoi și ei au prorocit.

Saul – atunci când a aflat

Tot ceea ce s-a întâmplat –

A treia oară-a repezit

Slugi, să-l aducă negreșit,

Grabnic, pe David, înapoi.

Dar și ei au pățit apoi,

Precum cei dinaintea lor.

Cu cetele prorocilor,

Și-aceste slugi s-au întâlnit

Și-au început de-au prorocit.

22Saul atunci, înfuriat,

Grabnic, spre Rama a plecat.

Ajunse la fântâna care

Este la Secu-ntre hotare.

Acolo, el a întrebat:

„Unde e Samuel, aflat?

Și unde e David apoi?”

„Sunt lângă Rama amândoi,

Chiar la Naiot” – oameni-au spus.

23Saul, către Naiot, s-a dus,

Și-atuncea, Duhul Domnului –

Din necuprinsul cerului –

Venit-a și l-a-nvăluit,

Încât și el a prorocit.

Drumul, apoi, și l-a urmat,

24Iar la Naiot, s-a dezbrăcat

De straiele ce le-a avut

Și-apoi, din nou, a început

Să prorocească. Lângă el,

Se-aflase-atuncea, Samuel.

Întreaga noapte, dezbrăcat,

Jos – pe pământ – Saul a stat.

Când oamenii l-au auzit

Că prorocește, au scornit

Zicala care spune-astfel:

„Saul e-ntre proroci și el?”