2 Samuel 9 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

David și Mefiboșet

1David a zis: „E cineva,

Care a mai rămas, cumva,

Din a lui Saul casă, oare?

Să mergeți dar, în căutare

Și de cumva o să-l găsiți,

Cu el, la mine, să veniți,

Pentru că am în gând, un plan,

Din pricina lui Ionatan.

Acelui om, vreau să-i fac bine.

Plecați și-aduceți-l la mine!”

2Saul, un slujitor, avea.

Acesta, Țiba, se numea.

Slujbașii, iute-atunci, s-au dus

Și-apoi pe Țiba l-au adus.

„Țiba, te cheamă?” – l-a-ntrebat

David, pe om, iar el, de-ndat’,

Răspunse: „Da, așa îl cheamă,

Pe al tău rob, de bună seamă.”

3„Spune-mi, mai este cineva –

Dintre-ai lui Saul fii – cumva,

Față de care s-arăt eu,

O bunătate, tot mereu,

Asemenea cu cea pe care

Doar Dumnezeu numai o are?”

Țiba a spus: „Din câte știu,

Doar Ionatan mai are-un fiu,

Și-acela este slăbănog

Căci, de picioare, e olog.”

4„Unde se află?” – a-ntrebat

David apoi. „El e aflat,

În casa lui Machir, cel care,

Pe Amiel, părinte-l are,

Și locuiește-n Lodebar” –

Răspunse Țiba. „Du-te dar” –

5Îi zise David – „pân’ la el.”

Pe Țiba la trimis, astfel,

La Lodebar și-a poruncit

Ca să-i aducă, negreșit,

De la Machir – de la cel care,

Pe Amiel, părinte-l are –

Pe al lui Ionatan băiat.

Țiba, îndată, a plecat,

Spre Lodebar, să împlinească

Porunca cea împărătească.

6Mefiboșet – acela care,

Pe Ionatan, părinte-l are

Și-apoi pe Saul – a venit,

La David, cum i-a poruncit.

În fața lui, s-a închinat,

Iar el, pe nume, l-a chemat:

„Vino Mefiboșet!” – i-a spus.

„Iată, sunt robul tău, supus” –

Zise Mefiboșet, speriat.

7„Apropie-te!” – l-a-ndemnat

David apoi. „De bună seamă,

Nu trebuie să ai vreo teamă,

Pentru că te-am chemat la mine,

Cu gândul de a-ți face bine,

Așa precum aveam în plan,

Din pricina lui Ionatan.

Vreau ca să-ți fie dăruite

Pământurile stăpânite,

Cândva, de Saul. Vei avea –

Mereu – un loc, la masa mea.”

8Mefiboșet s-a închinat

Și-apoi, pe David, l-a-ntrebat:

„Cine sunt eu dar, pentru tine,

Încât să te apleci, spre mine?

Căci eu știu bine cine sânt:

Un câine mort, de pe pământ.”

9David, pe Țiba, l-a chemat

Și-n acest fel, a cuvântat:

„Iată că dau, în stăpânire,

Toată-a lui Saul moștenire,

Celui din casa lui ieșit,

Cari e, Mefiboșet, numit!

10De-acum, tu trebuie să știi

Căci cu-ai tăi robii și cu-ai tăi fii,

Va trebui, sprijin, să-i dați,

Prin faptul că o să-i lucrați

Pământul care i-a fost dat,

De-acum încolo, ne-ncetat,

Pentru ca, pâine – tot mereu –

Să aibă-n felu-acesta. Eu

Am să păstrez, de-asemenea,

Un loc al său, la masa mea.”

Țiba avea mai mulți feciori,

Precum și robi, drept slujitori.

El, cincisprezece fii, avea

Și douăzeci de robi ținea.

11În urmă, el s-a închinat

Și-n acest fel, a cuvântat:

„Află că robul tău, îndată,

Va împlini porunca dată

De către al său împărat.”

De-atunci, Mefiboșet a stat,

Mereu, la a lui David masă

Și a mâncat la el acasă,

La fel ca și copiii lui,

Ca fiii împăratului.

12Mefiboșet, un fiu, avea.

Acesta, Mica, se numea.

Fiii pe care i-a avut

Țiba – și cei care-au șezut

În casa lui – s-au dovedit

Că robi au fost necontenit,

Pentru Mefiboșet. De-atunci –

13Precum a dat David porunci –

Doar la Ierusalim a stat

Mefiboșet, la împărat,

Căci era oaspetele lui,

La masa împăratului.

Mereu, fusese slăbănog,

Căci de picioare-a fost olog.