Leviticul 17 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Locul pentru jertfe

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Către Aron și fiii lui,

Și-asemenea poporului,

Vei spune: „Domnul a vorbit

Și iată ce a poruncit:

3„Când cineva, din Israel,

Un bou, o capră, sau un miel,

În tabără a-njunghiat –

Ori în afară l-a tăiat –

4Și nu aduce vita lui,

Apoi, la ușa cortului,

Ca să-l aducă așadar,

În fața Domnului, drept dar,

De sângele ce l-a vărsat,

Omul se face vinovat;

Acesta, fără îndoială,

Îi va fi pus la socoteală.

Cel care astfel a greșit,

Voiesc să fie nimicit,

Din mijlocul poporului –

Aceasta e pedeapsa lui!

5De-aceea, ai lui Israel

Copii vor proceda astfel:

Ei nu își vor înjunghia

Jertfa, pe câmp, ci au s-o ia

Ca, preotului, să o ducă.

Acesta are s-o aducă,

Apoi, la ușa cortului,

S-o pună-n fața Domnului,

Ca jertfă pentru mulțumire.

6Preotul, prin a lui menire,

Cu jertfa ce o s-o primească –

Cu al ei sânge – să stropească

Peste altarul Domnului

Aflat la ușa cortului.

Apoi, să ardă, pe altar,

Grăsimea jertfei dată-n dar,

Căci astfel, un miros plăcut,

Îi va fi, Domnului, făcut.

7Să nu-și aducă jertfa lor,

Ca să o dea idolilor

Cu care, încă, mai curvesc,

Pentru că Eu le dăruiesc

O lege care vreau să fie

Ținută, pentru veșnicie,

De oamenii ăstui popor,

Precum și de urmașii lor.

8Tu să le spui, în acest fel:

Dacă vreun om, din Israel,

Sau vreun străin cari locuiește,

La voi, în țară, îndrăznește,

O ardere de tot, s-aducă –

Ori altă jertfă – făr’ s-o ducă

9Întâi, la ușa cortului,

S-o-nfățișeze Domnului,

Omul acela – negreșit –

Are să fie nimicit.”

Să nu mănânce sânge

10„Dacă un om, din Israel –

Sau din străini-aflați la el –

Mănâncă sânge, va vedea

Că-Mi voi întoarce Fața Mea,

Îndată, împotriva lui –

Deci împotriva omului

Care, cu sânge, s-a hrănit –

Și astfel, fi-va nimicit.

11Vă spun că viața trupului –

(Sufletul) – e-n sângele lui.

V-am dat sângele așadar,

Ca voi să-l puneți pe altar,

Pentru că este-a lui menire

De a vă face ispășire

Pentru al vostru suflet. Iată,

Prin viața care e aflată

În sânge, voi să aveți știre

Că vi se face ispășire.

12Copiilor lui Israel,

De-aceea le-am vorbit astfel:

„Mereu, opriți, o să fiți voi,

Ca să mâncați sânge; și-apoi,

Oprit e și străinul care

Este la voi, în adunare.

13Dacă vreun om, din Israel –

Sau vreun străin aflat în el –

Ucide-o fiară, la vânat,

Ori păsări, bune de mâncat,

Să verse sângele pe care

Al său vânat, în el, îl are,

Căci trebuie, cu a sa mână,

Să-l învelească, în țărână,

14Pentru că viața trupului,

Aflată e-n sângele lui.”

De-aceea-am zis, în acest fel,

Copiilor lui Israel:

„Cu nici un chip, să nu mâncați,

Sângele trupului. Aflați

Că este viața trupului,

Ascunsă în sângele lui.

Cel ce, cu sânge, s-a hrănit,

Are să fie nimicit!

15Oricare om, din Israel –

Străin sau băștinaș, la fel –

Atunci când întâmpla-se-va

Că are a mânca, cumva,

Carne, din fiara sfâșiată

Sau care, moartă, e aflată,

Să-și spele haina, imediat,

Să-și scalde trupul. Necurat,

Omul acela o să fie,

Până când seara o să vie.

Apoi, va fi, din nou, curat.

16Dar dacă el nu s-a scăldat

Și haina nu-i e curățită,

Fărădelegea săvârșită

Prin carnea ce a fost mâncată,

Asupra lui, va fi purtată.”