1 Cronici 9 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Locuitorii Ierusalimului după întoarcerea din robie

1Întreg poporul Israel

Înscris a fost, în acest fel,

În cartea împăraților

Care-au domnit peste popor.

Iuda a trebuit să fie,

În Babilon, dus, în robie,

Pentru fărădelegea lui

Făcută-n fața Domnului.

2Primii din cei care veniră

Pe-al lor pământ și-l locuiră,

Preoți sunt și Israeliți,

Leviți, precum și Netiniți.

3Chiar la Ierusalim ședeau

Cei cari, din Iuda, pogorau,

Cari din Manase-n lume vin,

Din Efraim și Beniamin.

4Iată-i pe fiii cei pe care,

Pereț, fiul lui Iuda-i are:

Utai e-acela care, iată,

Pe Amihud, îl are tată;

Pe Omri-n neam îl mai avea,

Imri și Bani-asemenea.

5Iată-i pe cei care-s veniți,

Din ramura de Șiloniți:

Asaia e primul născut,

Cu fiii pe cari i-a avut.

6De-ai lui Zerah fii: Ieuel

Și ai săi frați, de după el.

Aceștia toți, în număr deci,

Sunt șase sute nouăzeci.

7Dintre aceia care vin

Din ramura lui Beniamin,

Saul a fost – acela care,

Pe Meșulam, părinte-l are,

Apoi și pe Hodavia

Și-Asenua, de-asemenea;

8Apoi, Ibneia, la rând, fuse:

Pe Ieroham, tată-l avuse;

Ela urma, acela care,

Pe Uzi, drept părinte-l are

Și-apoi, de-asemeni, totodată,

Pe Micri îl mai are, tată.

În urmă-i, Meșulam venea,

Feciorul lui Șefatia,

Precum și al lui Reuel

Și al lui Ibnie, la fel.

9La ei, au fost adăugați,

De-asemenea, toți ai lor frați.

Numărul lor se ridicase

La nouă sute cincizeci’șase.

Oameni-aceștia sunt cei cari

S-au arătat a fi mai mari,

Peste familiile lor,

În casele părinților.

Preoții

10Din preoți, primul ce-a venit,

Iedaeia, a fost numit.

Iehoriab s-a arătat,

Cari, de Iachin, a fost urmat.

11Apoi, venea Azaria

Cari fiu îi e lui Hilchia,

Iar după spița sa de neam

Mai îi e fiu lui Meșulam;

Și pe Țadoc, tată-l avea,

Pe Meraiot de-asemenea,

Și pe-Ahitub. El e cel care

Fusese-ales drept cel mai mare,

Pus peste Casa Domnului.

12Adaia e, în urma lui:

Pe Ieroham, tată-l avea,

Pașhur și-apoi pe Malchia.

Urmează Maesai, iar el,

Fecior, îi e, lui Adiel;

Și pe Iahzera, îl avea

Tată și-apoi – de-asemenea –

Pe Meșulam, Meșilemit

Și pe Imer. Au mai venit

13Și frații lor. Ei se vădeau

Viteji. În număr, ajungeau

A fi o mie de copii

Și șapte sute șaizeci fii.

Ei toți au fost aceia cari,

În neamul lor, erau mai mari,

Peste familiile lor,

În casele părinților.

La Casa Domnului slujeau,

Căci astă slujbă o aveau.

Leviții și slujbele Sfântului Locaș

14Dintre Leviți, cel ce-a venit

Întâi, Șemaia s-a numit.

El, pe Hașub, îl are tată,

Pe Azricam și totodată,

Îl are pe Hașabia

Și pe Merari-asemenea.

15După el, vine Bacbacar;

Hereș urmează așadar,

Galal și cu Matania

Cel cari, părinte, îl avea

Pe Mica, Zicri totodată,

Și pe Asaf îl are tată.

16Apoi, Obadia, cel care,

Părinte, pe Șemaia-l are;

Și pe Galal îl mai avea,

Cu Iedutan de-asemenea.

E Berechia-apoi, cel care

Pe Asa, drept părinte-l are

Și pe Elcana. Neamul lor,

Pe-ale Netofatiților

Pământuri s-a statornicit.

17Șalum, apoi, a mai venit,

Acub, Talmon cere-i urmat

De Ahiram. S-au adunat

Cu ei, atunci, și frații lor.

Conducătorul tuturor,

Era Șalum. Ei se vădeau

Precum că ușieri erau

18Și până astăzi ei au stat

La ușile de la-mpărat,

În partea de la răsărit.

Aceștia-s cei care-au slujit,

Ca ușieri, iar neamul lor

Este cel al Leviților.

19Șalum apoi – acela care,

Pe Core, drept părinte-l are,

Pe Ebiasaf și totodată

Pe Core îl mai are tată –

Cu frații săi și toți ai lor,

Fac spița Coreiților,

Cu slujbă-n fața cortului,

Drept păzitori ai pragului.

Ai lor părinți se dovedeau

A fi acei care păzeau

Intrarea taberei pe care,

Domnul lui Israel o are.

20Fineas fusese, bunăoară,

Acela cari, odinioară,

Era conducătorul lor.

Lui Eleazar, i-a fost fecior;

Tot timpul cât a viețuit,

De Domnul, fost-a însoțit.

21Apoi urmează Zaharia,

Feciorul lui Meșelemia.

La cortul întâlnirii, el

Fusese ușier. Astfel,

22Întregul lor număr nu trece

De două sute doisprezece.

Ei, ușieri, se dovedeau –

Ai pragurilor – și erau,

În spițele neamului lor,

Scriși, fiecare. Tuturor,

Le erau numele trecute,

Doar după locurile-avute

În satele în care-au stat.

David, cari fost-a împărat –

Și văzătorul Samuel –

Au adunat poporu-acel

Și-n slujba lor, l-au așezat.

În felu-acesta, el a stat

23La ușa Casei Domnului,

Precum și-a casei cortului.

24Cei care ușieri erau,

În patru vânturi se-așezau:

Unii au stat la răsărit;

Alții, apoi, la asfințit;

În miazănoapte mai ședeau,

Iar alți-n miazăzi slujeau.

25Ai lor frați – cari au locuit

În satele ce le-au primit –

Din timp, în timp, la ei veneau

Și șapte zile rămâneau.

26Cei patru căpitani pe care

Ceata de ușieri îi are,

Leviți au fost și ne-ncetat,

În slujbă, doar ei s-au aflat,

Căci ei – de-asemeni – mai erau

Aceia care privegheau

Odăile din Casa Lui

Și visteria Domnului.

27În jurul Casei, ei stăteau –

Noapte, de noapte – și-o păzeau,

Iar dimineața, ușa ei,

O deschideau oameni-acei.

28Unii Leviți în grijă-aveau

Uneltele ce foloseau

La slujbă. Astfel, la intrare

Și la ieșire, fiecare

La numărau, necontenit.

29Alții, în grijă, au primit

Toate uneltele pe care

Sfântul locaș, în el, le are.

Floarea făinii o aveau

În grijă și mai privegheau

Vinul, tămâia – cea pe care,

Casa lui Dumnezeu o are –

Miresmele ce le avea

Și untdelemnu-asemenea.

30Fiii preoților erau

Aceia care pregăteau

Tămâia cea mirositoare.

31Matitia – acela care

Era Levit, întâi născut

Al lui Șalum – grijă-a avut

De turtele ce să vădeau

Coapte-n tigaie că erau.

Astfel, Matitia – Levitul –

E-al lui Șalum fiu, Coreitul.

32Apoi, unii – dintre-ai lor frați –

Fuseseră însărcinați

Cu pâinea ce era adusă,

Pâine ce trebuit-a pusă

În fața Domnului. Deci ei –

Adică oamenii acei –

Erau din neamul lui Chehat

Și făceau pâinea de Sabat.

33Aceștia sunt aceia cari,

Peste Leviți, erau mai mari,

Capi ai familiilor lor,

În ceata cântăreților

Cari, în odăi doar, locuiau,

Iar alte slujbe nu aveau,

Căci zi și noapte-au împlinit

Lucrul care le-a fost menit.

34Aceștia-s capii cei pe care

Familia de Leviți îi are.

Doar la Ierusalim au stat

Oameni-aceștia, ne-ncetat.

Locuitorii din Gabaon și casa lui Saul

35Tatăl lui Gabaon ședea

La Gabaon și o avea

Soață, pe Maca. Ieiel

E numele ce-l avea el.

36Abdon era primul născut.

Țur, Chis, Baal au apărut,

În urma lui. Ner s-a-ntrupat,

Cari, de Nadab, a fost urmat.

37Ghedor și Ahio urmează;

Și Zaharia se-ntrupează,

Iar după el, cel ce-a venit,

Miclot, drept nume, a primit.

38Miclot, pe Șimea, l-a născut.

Ei, locuință, au avut

Chiar la Ierusalim. Ședeau,

Cu ai lor frați, de locuiau.

39Ner este cel ce l-a născut

Pe Chis. Acesta l-a avut

Pe Saul, cari l-a zămislit

Pe Ionatan; l-a mai primit,

Pe Malchi-Șua; l-a născut

Pe cel cari, nume, a avut

Aminadab, iar la sfârșit

Pe Eșbaal l-a dobândit.

40Și Ionatan a căpătat

Un fiu: Merib-Baal chemat,

Din cari, în urmă, a ieșit

Cel care, Mica, s-a numit.

41Feciori, și Mica a avut:

Piton e-ntâiul său născut;

Melec, apoi, se întrupează,

Iar Tahrea, după el, urmează.

42Ahaz, un fiu, a dobândit,

Care, Iaera, s-a numit;

Din el, ieșit-a Alemet,

Zimri, precum și Azmavet.

Zimri, pe Moța, l-a avut.

43Moța, pe Binea, l-a născut.

Binea, un fiu, a căpătat,

Pe cari, Refaia, l-a chemat.

Eleasa e acela care,

Părinte, pe Refaia-l are.

Eleasa a avut, și el,

Un fiu, cari se numea Ațel.

44Iată-i acum, pe cei pe care,

Urmași, Ațel, în lume-i are:

E Azricam, primul venit;

Al doilea, Bocru, s-a numit;

Al treilea este Ismael,

Șeraia vine după el,

Obadia, iar la sfârșit,

Cel cari, Hanan, a fost numit.

Un șir făcut-au ăști copii,

Cari cuprinsese șase fii.

Ei sunt acei pe cari Ațel,

Urmași, îi are, după el.