1 Cronici 12 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Războinicii lui David în timpul lui Saul

1Iată-i pe cei care erau

Cu David și îl însoțeau,

Când în Țiclag el a pătruns,

Atunci când se ținea ascuns

De Saul, al lui Chis fecior.

Ei au fost cei cari, ajutor,

I-au dat lui David, ne-ncetat,

Și în războaie l-au urmat.

Oameni-aceștia, negreșit –

Mereu – viteji s-au dovedit.

2Arcași destoinici se vădeau,

Încât, să tragă, ei puteau,

Cu dreapta – de ar fi voit –

Dar și cu stânga, negreșit.

De-asemeni, pietre aruncau

Oameni-aceștia. Ei erau

Din Beniamin și, numărați,

Sunt printre ai lui Saul frați.

3Întâi, Ahiezer venea,

Cari căpitan se dovedea.

Ioas, apoi, l-a însoțit.

Cei doi, din Ghibea, au venit,

Iar Șema fost-a tatăl lor.

În numărul vitejilor,

S-a mai aflat și Ieziel;

Pelet urmat-a după el,

Iar Azmavet le era tată.

Beraca a venit pe dată,

Iehu apoi – cari se vădea

Că de la Anatot venea –

4Ișmaia, care e plecat

Din Gabaon și-i numărat

Cu cei treizeci de inși pe care

David în jurul său îi are,

Viteaz între vitejii lui

Și om al împăratului.

Treizeci de oameni el avea,

Pe care-n luptă-i conducea.

Venea, apoi, Iahaziel,

Iar Iohanan e după el;

De Iozabad era-nsoțit –

Care din Ghedera-i venit –

5De Eluzai, Bealia,

De Ierimot, Șemaria

Și de Șefatia, cel care,

Din Harof este, din născare.

6Elcana vine după el;

Ișia, apoi Azareel,

Care-i de Ioezer urmat;

De ei, s-a mai alăturat

Și Iașobeam. Cei doi, ieșiți,

Fuseseră din Coreiți.

7Apoi, Ioele a sosit;

Zebadia l-a însoțit;

Fii ai lui Ieroham erau

Și din Ghedor ei se trăgeau.

8Viteji Gadiți se mai iviră,

Pe David de-l mai însoțiră.

La cetățuia din pustie,

Cu David, ei au vrut să fie,

Pentru că oamenii acei

Viteji erau, ca niște lei,

Și iuți ca niște căprioare.

Cu scut și suliți, fiecare,

Mereu, fuseseră-narmați

Și-n luptă erau încercați.

9Ezer, întâiul se numea

Și căpitan se dovedea.

Cel cari al doilea a venit,

Obadia, era numit.

Al treilea-i Eliab chemat.

10El, de Mișmana, e urmat,

Cari s-a vădit al patrulea,

Iar Ieremia-al cincilea.

11Atai e-al șaselea și-astfel,

Al șaptelea e Eliel.

12Al optulea, s-a arătat

Cel cari e Iohanan chemat.

Al nouălea s-a dovedit

Cel cari e Elzebad numit.

13E Ieremia-al zecelea,

Iar Macbanai, al unșpelea.

14Aceștia-s ai lui Gad feciori,

Ai oștilor conducători.

Acela cari se dovedea

A fi mai mic, singur putea,

O sută inși, ca să înfrunte.

Cel cari era cel mai de frunte –

Adică era cel mai mare –

Singur, se dovedea în stare

Să țină piept unor soldați

Cari la o mie-s numărați.

15Oameni-aceștia au trecut –

În luna-ntâi, când au văzut

Că apele Iordanului

Părăsesc matca râului –

Și cu război au alungat

Locuitorii care-au stat

De-a lungul malurilor lui,

În văile Iordanului,

Atât pe cei din răsărit,

Cât și pe cei din asfințit.

16Mulți dintre oamenii ce vin

Din Iuda și din Beniamin,

Cu David vrut-au să se suie,

Să stea cu el, în cetățuie.

17David, în față, le-a ieșit

Și-n felu-acesta le-a vorbit:

„Dacă spre mine vă-ndreptați,

Gândind ca să mă ajutați,

Inima mea este cu voi.

Dar dacă veți voi apoi,

Pe mine, să mă înșelați –

Ca pe vrăjmași să-i ajutați –

Atâta pot să vă spun eu:

Vă judece doar Dumnezeu!”

18Unul din căpitani, pe care,

David, în jurul său, îi are –

Și cari se cheamă Amasai –

Îi zise: „Fiu al lui Isai,

Suntem cu tine, tot mereu!

Pace să ai, căci Dumnezeu,

Necontenit, te-a ajutat!

Pace să aibă, ne-ncetat,

Și-aceia care te-nsoțesc

Și ajutor îți dăruiesc.”

De Duhu-mpins, el a vorbit

Așa, iar David i-a primit

Și între-ai săi oșteni, de-ndat’,

Drept căpitani, i-a așezat.

19Și din Manase au venit

Mulți oameni, care s-au unit

Cu David, când s-a dus apoi,

Să-i însoțească la război

Pe Filistenii cari plecară,

Pe Saul, de îl atacară.

Dar nu au fost de ajutor,

Oștirii Filistenilor,

Căci după ce s-au sfătuit,

Toți Filistenii au găsit

Că este mult mai bine-apoi,

Să îi trimită înapoi

Pe David și pe-ai săi oșteni,

Căci cei mari – dintre Filisteni –

În acest fel, au judecat:

„David nu trebuie lăsat

Să lupte-alăturea de noi,

Să nu se dea, cumva, apoi,

Cu Saul – cu stăpânul său –

Și astfel, să ne facă rău.”

20Către Țiclag, David plecase,

Iar toți cei care din Manase

Ieșiseră, l-au căutat

Și lui i s-au alăturat.

Adnah, întâiul a venit;

De Iozabad era-nsoțit,

Precum și de Iediael,

De Iozabad, de Micael,

Elihu și Țiltai cel care

E căpetenia cea mare

A miilor cari, după case,

Pogoară-n lume, din Manase.

21Pe David, ei l-au ajutat

Atuncea când au atacat

Ceata jefuitorilor

Amaleciți. Curajul lor

Le-aduse-apoi, drept răsplătire,

Rangul de „capi”, peste oștire.

22Din zi în zi, cei ce veneau

La David, tot mai mulți erau,

Crescând în număr, tot mereu,

Ca tabăra lui Dumnezeu.

Războinicii celor douăsprezece seminții

23Iată câți oameni înarmați

Au fost, la David, adunați,

Când la Hebron el locuia,

Pe vremea-n care își dorea

Să îl dea jos, de la domnie,

Pe Saul, după cum se știe

Că era voia Domnului,

Rostită prin cuvântul Lui.

24Fiii lui Iuda, cari purtau

Scuturi și sulițe, erau

La șase mii opt sute fii.

25Din Simeon, sunt șapte mii

Și înc-o sută de bărbați,

Buni de război și înarmați.

26Din Levi, fost-au patru mii

Și șase sute de copii.

27Cu Iehoiada – cu cel care,

Peste-Aroniți este mai mare –

Erau atuncea, la trei mii

Și șapte sute de copii.

28Țadoc era tânăr bărbat

Și-n jurul său a adunat

Doar căpitani cari se vădeau

Că douăzeci și doi erau.

29La trei mii, fost-au cei ce vin

Din ramura lui Beniamin.

Aceștia toți se dovedeau

Că ai lui Saul frați erau.

Din Beniamin, în acel ceas,

Cei mai mulți oameni au rămas

Cu Saul și îl sprijineau,

Căci frați cu el, ei se vădeau.

30S-au strâns la douăzeci de mii

Opt sute, dintre-acei copii

Care din Efraim veneau

Și cari viteji se dovedeau.

31Din jumătatea ce rămase

Din seminția lui Manase,

La optsprezece mii erau,

Aleși anume. Ei mergeau

La David și sprijin i-au dat,

Ca să ajungă împărat.

32Cei ce veneau din Isahar,

La două sute fost-au doar.

Ei, oameni pricepuți, erau

Și vremile le-nțelegeau

Știind ce trebuie, astfel,

Ca să se facă-n Israel.

Mari căpitani s-au dovedit,

Iar – peste cei ce s-au vădit

Drept ai lui Isahar feciori –

Ei au fost puși conducători.

33Au mai venit cincizeci de mii

Din ai lui Zabulon copii.

Aceștia, curajoși, erau

Și hotărâți se dovedeau

Ca să pornească la război

Luptând cu inimă apoi.

34O mie-n număr, s-au vădit

Toți căpitanii ce-au venit

De la Neftali. Ei aveau

Mulți oameni care-i însoțeau,

Fiind treizeci și șapte mii,

Dintre ai lui Neftali fii.

Scuturi și sulițe aveau,

Căci oameni de război erau.

35Sunt douăzeci și opt de mii

Și șase sute de copii,

Veniți din Dan. Acești bărbați

Erau – cu toții – înarmați.

36Erau la patruzeci de mii

Dintre ai lui Așer copii,

Care se dovedeau în stare

Să poarte arme fiecare.

37Dintre cei care locuiau

Peste Iordan – și se trăgeau

Din neamul Rubeniților,

Din ramura Gadiților,

Din jumătatea ce rămase

Din seminția lui Manase –

S-au adunat numeroși fii:

O sută douăzeci de mii.

Aceștia s-au vădit în stare

Să poarte arme fiecare.

38Toți fost-au oameni de război

Și hotărâți au mers apoi

Pân’ la Hebron, să-l sprijinească

Pe David, ca să-mpărățească

Peste întregul Israel.

Era, alăturea de el,

Întreg poporul adunat,

Căci toți l-au vrut ca împărat.

39Trei zile, cei care-au venit

La David, au benchetuit,

Căci ei, merinde, au avut.

Toți au mâncat și au băut,

40Căci oamenii cari locuiau

Acolo și cei ce erau

În Zabulon, în Isahar,

Neftali, au trimis în dar,

Merinde, pe măgari adusă,

Pe boi și pe cămile pusă,

Sau pe catâri. În acest fel,

David a adunat la el,

Turte făcute din smochine

Ori din stafide, vase pline

Cu untdelemn și vin. Avea

Și aluat, de-asemenea.

Toată merindea căpătată

Fusese din belșug aflată,

Pentru că-n Israel, se știe,

Era o mare bucurie.