Marcu 16 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Învierea lui Iisus

1Când s-a sfârșit acel Sabat,

Femeile au cumpărat

Miresme, iar apoi, s-au dus,

Să ungă trupul Lui Iisus.

Alăturea de Magdalina,

Către mormânt, suiau colina –

În pas ușor și fără teamă –

Maria – a lui Iose mamă –

Cu Salome, mână în mână.

2În prima zi din săptămână,

Când soarele a răsărit,

Către mormânt, ele-au pornit.

3Neliniștite, se simțeau

Și, tot mereu, se întrebau:

„Cum vom putea? Cine-i în stare,

Să-mpingă piatra ‘ceea mare,

De pe mormânt?” Când au ajuns

4Și-n cimitir, ele-au pătruns,

Văzură piatra folosită

Drept ușă, că e prăvălită.

5Îndată, în mormânt intrară

Și cu privirea-l cercetară.

Au tresărit, când au văzut

Un tinerel, ce-a apărut

La dreapta lor, înveșmântat

În haine albe. S-au speriat

Femeile, când l-au zărit,

6Dar vorba lui, le-a liniștit:

„Vă rog, să nu vă-nspăimântați!

Eu știu că voi Îl căutați

Pe Cel ce fost-a răstignit.

Însă, degeaba ați venit.

Iisus, din morți, a înviat

Așa precum v-a înștiințat!

Veniți acum, ca să vedeți

7Unde-a zăcut! Vestea duceți,

Lui Petru și-ucenicilor,

Că înviat-a Domnul lor.

În Galileea, veți putea,

Curând, cu toții, a-L vedea.”

8Ele, afară, au ieșit,

Și-nspământate, au fugit.

N-au spus, la nimeni, ce-au văzut,

La cimitir, căci s-au temut.

Arătările lui Iisus după înviere

9După ce Paștele-a trecut,

Când săptămâna a-nceput,

Iisus, din morți, a înviat

Și, mai întâi, S-a arătat

Celei pe care-o vindecase,

Când șapte draci, din ea, El scoase;

Maria Magdalina fuse,

Femeia care Îl văzuse

Prima, după ce a-nviat.

10Ea a fugit și a-nștiințat

Pe ucenici; ei Îl plângeau,

Pe Domnul, și se tânguiau.

11Că El e viu, nu au crezut,

Nici că Maria L-a văzut.

12Apoi, Iisus S-a arătat

La doi discipoli ce-au plecat,

Cu treburi, undeva la țară.

Pe drumul lor, în fapt de seară,

Li S-a înfățișat Iisus.

13Aceștia, bucuroși, au spus

Și celorlalți, că L-au văzut –

Dar nici pe ei, nu i-au crezut.

14Iisus se-ntoarse înapoi,

La toți cei unsprezece-apoi,

Și astfel, li S-a arătat,

Să creadă că a înviat.

În casa lor, când a venit,

Pe ucenici, El i-a găsit,

În jurul mesei, adunați.

Atuncea, ei au fost mustrați

Pentru-a lor inimă-mpietrită,

Și necredința dovedită,

Mereu, când vești au căpătat –

Prin martori – că a înviat.

Trimiterea celor unsprezece

15Apoi, le-a zis: „O să porniți,

Ca Evanghelia s-o vestiți.

O veți purta din gură-n gură,

S-o afle orișice făptură.

16Cel care crede, se botează

Și-n felu-acesta, se salvează –

Căci o să fie mântuit –

Iar cine nu, e osândit!

17Iată ce semne-i însoțesc

Pe toți acei ce dovedesc

Credință: în Numele Meu,

Ei au să poată, tot mereu,

Să scoată draci; mai pot apoi,

Ca să vorbească în limbi noi;

18Pot, șerpi, în mână, ca să ia;

Ceva de moarte, de vor bea,

Nu au să fie vătămați;

Bolnavii fi-vor vindecați,

Când, acești ucenici ai Mei,

Vor pune, mâna, peste ei.”

19Domnul Iisus, când a sfârșit,

Cu ucenicii, de vorbit,

Ușor, la cer, S-a înălțat

Și locul și l-a reluat,

Șezând la dreapta Domnului.

20Cât despre ucenicii Lui,

Aceștia-n lume au pornit

Și-apoi, au propovăduit,

Așa cum i-a-nvățat Iisus.

În orice loc, pașii i-au dus,

Le sta alături Dumnezeu,

Care, prin ei, lucra mereu.

Cu semne, El Și-a însoțit

Cuvântul, și L-a întărit,

Ca noi să Îl avem, din plin,

În vecii vecilor. Amin.