Isaia 15 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Împotriva Moabului

1Aceasta e o prorocie,

Pentru un timp ce va să vie

Peste Moab, căci se arată

Că împotrivă-i e-ndreptată.

În noaptea-n care-i pustiit,

E Ar-Moabul nimicit!

Tot ceea ce se prevestește,

În noaptea ‘ceea se-mplinește.

În noaptea care-i pustiit,

E Chir-Moabul nimicit!

2La templu, oamenii se-adună.

Către Dibon merg împreună,

Sau pe-nălțimi lumea se strânge

Și toți încep apoi a plânge.

Întreg Moabul se bocește

Atuncea, și se tânguiește.

Pe Nebo și Medeba, iată,

Capete rase doar se-arată

Și toate bărbile-s tăiate.

3Pe uliți – în cetăți și-n sate –

De spaimă oameni-s cuprinși

Și doar cu saci toți sunt încinși.

Pe-acoperișuri și-n piețe

Se pot zări doar triste fețe

Care de plâns, topite sânt,

Căci geme tot, pe-al lor pământ.

4Hesbonul țipă, chinuit,

De Eleale însoțit,

Iar strigătele se-mpreună

Și până la Iahaț răsună.

Chiar și războinicii pe care

Țara Moabului îi are,

Cuprinși de groază, se bocesc,

Căci spaimele îi încolțesc.

5Pentru Moab, plânge acum

Inima mea, când văd, pe drum,

Ai săi fugari înspăimântați,

Către Țoar fugind speriați

Și spre Eglat-Șelișia.

Lacrimi amare sunt în ea,

Căci îi zăresc cum merg plângând,

Dealul Luhitului urcând,

Țipând în lungul drumului,

Cel al Horonaimului.

6Izvoarele-n Nimrim aflate –

Iată – acuma sunt secate,

Iar pe pământul însetat

Întreaga iarbă s-a uscat.

Verdeață nu se mai găsește

Căci nici un fir verde nu crește.

7De-aceea toți, în acest ceas,

Își strâng ceea ce-a mai rămas

Și-și trec avutul și-al lor grâu,

Peste al sălciilor râu.

8Hotarele cele pe care

Țara Moabului le are,

De țipete-s înconjurate,

Căci bocete nenumărate

Răsună pân’ la Eglaim

Și până la Beer-Elim.

9În al Dimonului ținut

Cu sânge apa s-a umplut.

Peste Dimot trimit apoi,

Nenorociri mari și nevoi.

Un leu se va împotrivi

Celor care se vor ivi

Drept rămășița cea pe care

Țara Moabului o are.