Judecătorii 10 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Tola și Iair, judecători în Israel

1Abimelec muri, și-ndat’,

Tola, în urmă-i, s-a sculat.

Fiul lui Pua, a fost el

Și al lui Dodo, tot la fel.

Acest bărbat ieșise dar,

Din ramura lui Isahar,

Ca izbăvit a fi prin el,

Întreg poporul Israel.

El, în Șamir, a locuit,

Ținut care este găsit

În muntele acel pe care

Neamul lui Efraim îi are.

2Tola a fost judecător

În al lui Israel popor

Și două’și trei de ani a stat,

În fruntea lui. L-au îngropat,

În al Șamirului ținut,

Când pragul morții, l-a trecut.

3Iair, în urmă-i, a venit –

Cel care fost-a Galaadit.

Iair a fost judecător

Peste-al lui Israel popor,

Și două’șidoi de ani, a stat,

În fruntea lui. A căpătat

4Treizeci de fii, cât a trăit.

Aceștia toți au călărit

Treizeci de mânji puternici, mari,

Mânji care fost-au de măgari.

Toți fiii lui stăpâni erau,

Căci treizeci de cetăți aveau,

Și-ntreg șirul cetăților

Poartă și azi, numele lor.

Cetățile acestea toate,

În Galaad, sunt așezate.

5Iair, din lume, a plecat

Și la Camon fost-a-ngropat.

Filistenii și amoniții apasă pe Israel

6Israeliții au făcut –

Din nou – lucruri ce n-au plăcut

Lui Dumnezeu. L-au părăsit

Pe Domnul lor și au slujit –

În urmă – Astarteelor.

Au mai slujit și Baalilor

Și dumnezeilor pe care

Sidonul și Moabu-i are;

I-au mai slujit și pe acei

Care erau drept dumnezei

Pentru al lui Amon popor,

Și pe ai Filistenilor.

7Domnul, atunci când i-a văzut,

S-a mâniat și i-a vândut

În mâna Filistenilor

Și la al lui Amon popor.

8Aceștia toți i-au asuprit

Și-optzeci de ani au pătimit

Israeliții cari erau

Peste Iordan și se aflau

În țara Galaadului,

În mâinile poporului

De Amoniți. Fiii pe care

9Poporul lui Amon îi are,

Peste Iordan, iute-au trecut,

Căci să se bată, ei au vrut,

Cu Iuda, cu cei care sânt

Pe al lui Beniamin pământ,

Și cu feciorii cei pe care –

În case – Efraim îi are.

Atunci, întregul Israel,

Ajuns-a strâmtorat astfel.

10Israeliții au strigat

La Domnul și au cuvântat:

„Doamne, noi am păcătuit

Atuncea când Te-am părăsit –

Când dumnezei străini aveam

Și când, lui Bal, ne închinam!”

11Domnul a zis în acest fel,

Copiilor lui Israel:

„De Amoniți, de Egipteni,

De Amoriți și Filisteni,

Oare nu Eu v-am izbăvit?

12Când Sidoniții v-au robit –

Maon, sau Amelec apoi –

Și când la Mine-ați strigat voi,

Oare nu Eu v-am izbăvit?

13Dar voi, mereu, M-ați părăsit,

Ca să slujiți alți dumnezei.

Acuma dar, mergeți la ei –

Așa precum ați mai făcut –

Căci Eu n-am să vă mai ajut.

14Voi v-ați dorit alți dumnezei.

Precum v-am spus, mergeți la ei,

Ca din a voastră strâmtorare,

Scăpați să fiți, de-al lor braț tare!”

15Israeliți-au glăsuit:

„Doamne, noi am păcătuit!

Fă-ne acum, tot ce dorești,

Dar astăzi să ne izbăvești!”

16Toți dumnezeii ce-i aveau,

I-au scos afară și cătau

Ca să-I slujească Domnului.

Văzând chinul poporului,

Domnul s-a îndurat de el

Și S-a întors la Israel.

17Atunci, fiii acei pe care

Poporul lui Amon îi are,

În Galaad s-au așezat.

Israeliți-au adunat,

La Mițpa, toată oastea lor.

18Apoi, mai marii din popor –

Cu căpitanii cei pe care

Oastea din Galaad îi are –

Unii pe alții s-au privit

Și-au zis: „Dar cine-i potrivit,

Să-nceapă lupta – fraților –

Cu neamul Amoniților?

Când acel om are să vie,

Vrem, căpetenie, să fie

Peste locuitorii care

Ținutul Galaad îi are.”