Ieremia 42 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Împotriva lui Ieremia

1Toți căpitani-aceia cari

Peste popor erau mai mari,

Cu Iohanan – acela care,

Pe Careah, părinte-l are –

Cu cel chemat Iezania –

Care, părinte, îl avea

Pe Hosea – iar pe lângă ei,

Întreg poporul de Iudei,

2La Ieremia-au alergat

Și-n acest fel au cuvântat:

„Bine primită, vrem să fie

Ruga ce ți-o aducem ție!

Venim să te rugăm, apoi,

Să mijlocești tu, pentru noi,

La al tău Domn și Dumnezeu,

Pentru că știi cât ni-e de greu.

Mulți fost-am, dar în acest ceas,

Puțini – vezi bine – am rămas.

3Binevoiască Dumnezeu –

Cel care îți e Domn, mereu –

Ca să ne sprijine acum,

Spunându-ne pe care drum

Va trebui să apucăm

Și încotro să ne-ndreptăm.

De-aceea, sprijin I-am cerut,

Căci vrem să știm ce-i de făcut!”

4Cuvântul, ei și-au încheiat,

Iar Ieremia-a cuvântat:

„Am auzit! De-aceea, eu

Mă voi ruga lui Dumnezeu

Și am să-I fac de cunoscut

Ceea ce voi, azi, mi-ați cerut.

Apoi, în față vă voi pune,

Ceea ce Domnul îmi va spune!”

5Atuncea, ei au cuvântat:

„Domnul, martor adevărat

Și credincios, voim să fie,

În contra noastră, pe vecie,

Dacă nu o să facem noi,

Tot ce va spune Domnu-apoi!

6Dacă e bine sau e rău,

Vom asculta de glasul Său,

Pentru că noi, cu toții știm

Că fericiți putem să fim,

Doar dacă ascultăm mereu,

De-al nostru Domn și Dumnezeu!”

7După aceea, s-a văzut

Că zece zile au trecut,

Până când a venit solia

Lui Dumnezeu, la Ieremia.

8Când Ieremia a aflat

Ce a spus Domnul, i-a chemat

Pe Iohanan – acela care,

Pe Careah, părinte-l are –

Pe căpeteniile cari

Peste popor erau mai mari

Și pe acel întreg popor

Ce-i însoțea. În fața lor,

9În felu-acesta, el vorbise:

„Iată cuvintele trimise

De către Domnul – de Acel

Ce-i Dumnezeu în Israel –

La care m-ați trimis a-I pune

‘Nainte-a voastră rugăciune:

10„În țară, de veți rămânea,

Vă fac să propășiți în ea,

Pentru că nu vă nimicesc,

Ci dimpotrivă, vă sădesc.

Nu am să vă mai smulg apoi,

Căci rău îmi pare, pentru voi

Și pentru tot răul făcut,

De care parte ați avut!

11Să n-aveți teamă de cel care,

În Babilon, este mai mare,

Pentru că Eu vă însoțesc.

Eu sunt cel cari vă izbăvesc

Din mâna împăratului

Din fruntea Babilonului.

12Am să-i insuflu milă-apoi,

Iar el se va-ndura de voi

Și-o să vă lase să trăiți

În țara voastră, liniștiți.

Așa va fi, căci – negreșit –

Domnul e Cel care-a vorbit!”

13Dacă nu ascultați mereu,

De-al vostru Domn și Dumnezeu

Și dacă ziceți: „Noi nu vrem,

În țară, să mai rămânem,

14Căci ne dorim să mergem iară,

Să stăm la Egipteni în țară,

Ca să nu mai vedem război,

Să n-auzim trâmbițe-apoi

Și s-avem pâine, ne-ncetat!”,

15Atunci află ce-a cuvântat

Domnul, tu rămășiță care

Casa lui Iuda o mai are!

Domnul oștirilor – Acel

Ce-i Dumnezeu în Israel –

A zis: „Dacă veți căuta,

Către Egipt a vă-ndrepta,

Dacă – pentru un timp – voiți,

Acolo ca să locuiți,

16Vă va ajunge sabia

Și-asemenea și foametea,

De care – precum e știut –

Mereu, voi teamă ați avut.

Deci de urgiile acele

Nu veți scăpa, pentru că ele,

Acolo, au să vă lovească

Și au ca să vă nimicească.

17Toți cei care vor fi voit

Către Egipt a fi fugit,

Pentru un timp să locuiască,

Pe-aceia au să-i nimicească,

În locu-acela, sabia,

Cu ciuma și cu foametea.

Nenorociri le voi trimite

Și-i voi lovi pe negândite.

În felu-acesta, nimenea,

Scăpare, nu va mai avea!”

18Domnul oștirilor – Acel

Ce-i Dumnezeu în Israel,

În acest fel a cuvântat:

„Așa după cum s-a vărsat

Nestăvilita Mea mânie

Și cu aprinsa Mea urgie

Peste cei care se vădeau

Că la Ierusalim ședeau,

Așa vă vor lovi apoi

Toate acestea, și pe voi,

Dacă-n Egipt o să fugiți,

Pentru un timp să locuiți.

Acolo, vă voi face-apoi,

O pricină s-ajungeți voi,

De-afurisenie și ocară,

De groază și blestem în țară,

Iar acest loc n-o să puteți,

Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”

19Vouă, cari sunteți rămășiță

Ieșiți din a lui Iuda viță,

Domnul vă zice: „Nu plecați

Din acest loc! Nu vă mutați

În țara Egiptenilor!

Lucrul acesta, tuturor,

Nu vă va fi îngăduit,

Căci astăzi, el vă e oprit!”

20Vă spun dar: seama să luați

Ca singuri să nu vă-nșelați,

Dacă pe mine m-ați trimis

La Domnul și astfel mi-ați zis:

„Venim să te rugăm, apoi,

Să mijlocești tu, pentru noi,

La al nost’ Domn și Dumnezeu,

Acum, în ceasu-acesta greu.

Ceea ce trebuie făcut,

Tu să ne faci de cunoscut!

Ne spune voia Domnului

Și-o să-mplinim porunca Lui!

Vom împlini dar, a Sa vrerea,

Făcând tot ceea ce ne cere!”

21Eu v-am spus azi, ce-a cuvântat

Domnul, dar nu m-ați ascultat

Și nici să faceți, nu ați vrut,

Așa precum El v-a cerut.

22De-aceea, să știți bine voi,

Că toți o să pieriți apoi.

Vă va ajunge sabia,

Cu ciuma și cu foametea,

În țara-n care vă doriți

Să mergeți, ca să locuiți!”