Geneza 32 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Frica lui Iacov

1Iacov mergea pe calea lui,

Când, cu îngerii Domnului,

Pe al său drum, s-a întâlnit.

2Acel loc, Iacov l-a numit

„Mahanaim” – care tradus,

E „Tabără-ndoită” spus.

I-a dat ăst nume, zicând: „Eu

Văd tabăra lui Dumnezeu.”

3Esau, în Seir, locuia;

Țara în care el ședea,

E-n al Edomului ținut.

Că e mai bine, a crezut

Iacov, ca înaintea sa

Să meargă soli, și-a zis așa:

4„Să-i spuneți voi, fratelui meu:

„Așa vorbește robul tău

Iacov: „Am stat, până acum,

În casa lui Laban. La drum,

Spre țara ta, eu am pornit,

Cu tot ce am agonisit.

5Am roabe și turme de oi,

Măgari și robi, cirezi de boi.

Trimit dar soli, spre-a te-nștiința,

Căci trecere, ‘naintea ta,

6Vreau să primesc.” Când au venit,

Solii i-au spus: „Noi l-am vestit

Pe fratele domniei tale.

Esau îți va ieși în cale,

Cu patru sute dintre-ai lui.”

7Iacov, de frica fratelui,

A fost, de groază, cotropit.

El, oamenii, și-a împărțit

În două tabere. Pe urmă,

A împărțit și a lui turmă,

8Zicând: „Esau, de-o să sosească,

Și-o tabără o să-mi lovească,

Cealaltă fi-va izbăvită,

Fiind mult mai adăpostită.”

Rugăciunea lui Iacov

9„O, Dumnezeul lui Avram

Și-al lui Isac! Nevoie am,

De ajutorul Tău, de sus!

O Doamne, Tu care mi-ai spus

Să mă întorc în țara mea –

În care m-am născut. În ea,

Ai spus că Te-ngrijești de mine

Și că-mi va merge, totul, bine.

10Pentru credincioșia-Ți mare

Și îndurările pe care

Le-arăți robului Tău, prea mic

Sunt eu, căci iată, cu nimic,

Peste Iordan, eu am trecut –

Doar un toiag e ce-am avut –

Și-acum, atât am dobândit,

Că două cete-am împărțit.

11O rugăminte să-ți fac, vreau:

Din mâna fratelui Esau,

Doamne, te rog, mă izbăvește!

Mă tem că vine și lovește

Pe mame, pe copii, pe mine!

A mea nădejde e la Tine!

12Căci Tu ai zis: „Mă îngrijesc

Să-ți meargă bine. Te sporesc,

Iar cei ce vin pe urma ta,

Ca pulberea îi voi sălta.”

Iacov caută să îmblânzească pe Esau

13Iacov, noaptea, și-a petrecut

În acel loc. Din ce-a avut,

O parte, drept dar a oprit,

Pentru Esau. A pregătit,

14Din caprele cele cornute,

Din oi, tot câte două sute;

Din țapi, luat-a douăzeci

Și tot atâți și din berbeci;

15Cămilele ce alăptau,

Treizeci la număr, se vădeau,

Toate fiind cu mânjii lor.

Veni și rândul vacilor

Și, patruzeci, au fost oprite,

De zece tauri însoțite;

La măgărițe s-a uitat,

Și douăzeci a numărat,

De zece măgăruși urmate.

16Iacov, apoi, aceste toate,

Robilor săi le-a-ncredințat –

Turmă cu turmă – separat.

Sfârșind, a spus: „Iată ce-aș vrea:

Veți merge înaintea mea,

Și, depărtare, între voi,

Aveți ca să lăsați apoi.”

17Celui dintâi, i-a poruncit:

„Atunci când fi-vei întâlnit,

De al meu frate – de Esau –

Și va-ntreba: „Al cui ești?”, sau

„Unde te duci? Dar turma? Ea,

A ta e, ori a altuia?”,

18Răspunde-i: „A robului tău

Iacov. Acesta-i darul său,

Trimis domnului meu Esau.

El vine-n urma noastră.” Vreau

19Și tu, la fel, să procedezi” –

I-a spus celui de-al doilea. „Vezi,

Tu – cel de-al treilea – ca și ei,

Să faci apoi.” La toți acei,

Care aveau turme de dus,

Aceleași lucruri, el le-a spus.

Ca toți să înțeleagă-apoi,

A încheiat zicând: „Deci, voi,

Iată ce trebuie să știți

Și ce anume să vorbiți,

Când frate-meu vă va-ntâlni:

20„În urma noastră va veni

Și Iacov, robul tău.” Căci el,

Gândise că darul acel,

Pe frate-său, îl va-nmuia

Și-atunci, când se vor revedea,

Spera să poată căpăta

Trecere, și-i va arăta –

Fratele său – îngăduință,

Primindu-l cu bunăvoință.

21În timp ce darul a plecat,

Iacov rămase de-a-nnoptat,

22Iar noaptea, după toate-aceste,

Luă cele două neveste

Și-asemenea, roabele lor.

Veni rândul copiilor:

Pe toți cei unșpe i-a luat

Și-n mare grabă a intrat

În apele Iordanului,

Trecând prin vadul râului.

23L-a adăpost când i-a văzut,

Întreg avutul și-a trecut

Peste-acel râu și-abia apoi,

Se-ntoarse, singur, înapoi.

Lupta lui Iacov: Israel

24Iacov, singur, a înnoptat

Și cu un „om”, el s-a luptat,

Până când zorii s-au ivit.

25Văzând că nu l-a biruit,

„Omul”, pe Iacov, la picior –

La-ncheietura coapselor –

Atunci, puternic, l-a lovit

Și-ncheietura i-a scrântit.

26Apoi i-a spus: „Eu mă grăbesc!

Mă lasă! Zorii se ivesc!”

„Dă-mi binecuvântarea ta!

Te las doar de-o voi căpăta!” –

Răspunse Iacov. Omu-acel

27Îl întrebă în acest fel:

„Cum te numești?” „Iacov sunt eu”,

Răspunse el. „Bine. Mereu,

28De-acum, ești „Israel” numit.

Numele-acesta, l-ai primit

Când tu, cu Domnul, ai luptat,

Cu oamenii, și-ai câștigat!

Iată ce nume ți-am dat eu:

„Cel ce-a luptat cu Dumnezeu.”

29Iacov i-a zis „omului” său:

„Spune-mi, care-i numele tău?”

El a răspuns printr-o-ntrebare:

„De ce vrei tui ca să știi, oare?

Spune-mi, de ce m-ai întrebat?”

Apoi l-a binecuvântat.

30Iacov îi puse „Peniel”,

Drept nume, locului acel.

Prin „Fața Domnului”, tradus

E numele, căci el a spus:

„Am stat cu Domnul față-n față

Și totuși am scăpat cu viață!”

31Răsărea soarele, când el

Trecea pe lângă Peniel.

Ușor, din coapsă, șchiopăta –

32Iar până-n ziua aceasta,

Israeliții nu mănâncă

Vinele coapselor, fiindcă

Domnul, acolo, l-a lovit

Pe Iacov, când l-a întâlnit.