Isaia 58 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Adevăratul post

1„Strigă mereu, în gura mare!

Fă-ți glasul să răsune tare,

Precum o trâmbiță! Vorbește

Fără-ncetare și vestește

Nelegiuirile pe care,

Poporul Meu, acum, le are!

Să faci astfel, de cunoscut,

Păcatele ce le-a făcut

Casa lui Iacov, ne-ncetat!

2Ei – zi de zi – M-au întrebat,

Căci vor să știe calea Mea.

Ei par a fi asemenea

Unui popor neprihănit,

Ca și cum n-ar fi părăsit

Legea pe cari le-am dat-o Eu,

Cel care le sunt Dumnezeu.

3„Dar ce folos e că postim” –

Zic ei – „sau că ne chinuim

Al nostru suflet, ținând post?

Vedem că n-are nici un rost,

Căci nu vrei să ne vezi și-apoi,

Știm că nu iei seama la noi.”

Domnul a zis: „Eu văd ce rost

Are mereu al vostru post.

Iată, nu sunteți auziți,

Pentru că-n ziua-n cari postiți

Vă lăsați duși de-a voastră fire

Și-i asupriți, cu bună știre,

Pe simbriașii cei pe care

În slujbă-i are fiecare.

4Iată, văd bine că postiți

Doar ca să vă ciorovăiți,

Să vă certați și, ne-ndoios,

Să bateți doar, răutăcios,

Cu pumnul. Nu vreți să postiți

Cum e cerut, ca auziți

Să fiți în felu-acesta, sus.

Nu faceți după cum v-am spus.

5Oare, Îmi e Mie, plăcut,

Postul pe care l-ați ținut?

Credeți că-Mi place să privesc

Cum oamenii își chinuiesc

Ale lor suflete, când vin

Și-o zi de post, ‘nainte-Mi, țin?

Credeți că poate să Îmi placă

Atunci când ei, capul, își pleacă,

Asemeni unui pipirig,

Sau când, cutremurați de frig,

Pat în cenușă, ei își fac

Și-și întind oasele pe sac?

Aceasta-i ziua postului,

Plăcută-n fața Domnului?

6Ascultați dar, ca să se știe,

Ce post Îmi este pe plac, Mie:

Când veți posti, să căutați –

Necontenit – să dezlegați

Lanțul de răutăți. Apoi,

Ale robiei lațuri, voi

Trebuie să le deznodați.

De-asemeni, liberi să-i lăsați

Pe cei care sunt asupriți

Și orice jug să îl zdrobiți.

7Ia seama dar, atuncea când

Te afli-n post, cu cel flămând

Împarte-ți pâinea ce o ai.

Apoi, un adăpost să dai,

În casa ta, celor vădiți

Precum că sunt nenorociți.

Dacă se va-ntâmpla, cumva,

Să îl vezi gol, pe cineva,

Milă să ai de omu-acel

Și-o haină să așezi pe el.

Nu-ntoarce spatele când rău

Îi merge seamănului tău.

8Dacă așa te vei purta,

Vedea-vei că lumina ta

Va răsări, triumfător,

Ca și lumina zorilor,

Iar vindecarea ta trupească,

Iute de tot, o să-ncolțească.

Neprihănirea – ia aminte –

Are să-ți meargă înainte

Și însoțit vei fi, mereu,

De slava de la Dumnezeu.

9Dacă vei face-n acest fel,

Pe Domnul ai să-L chemi, iar El,

De-ndată, „Iată-Mă!” va zice.

De tine-atunci va fi ferice.

Dacă alungi tot ce e rău

Și orice jug din sânul tău,

De nu spui vorbe de ocară,

De te-nfrânezi să n-ajungi iară

Cu degetu’, amenințând,

10Dacă-ți împarți, cu cel flămând,

Hrana pe care tu o ai

Și dacă tu vei ști să dai –

Din ceea ce ai dobândit –

Să saturi sufletul lipsit,

Atunci lumina ta răsare

Peste-ntunericul cel mare,

Iar bezna ta o să se vază

Ca și lumina de amiază!

11De Domnul, fi-vei – ne-ncetat –

Călăuzit și săturat

Va face sufletul să-ți fie,

Chiar și când umbli prin pustie.

Îți dă putere-n mădulare,

Să fii ca o grădină care,

De un izvor este udată,

A cărui apă, niciodată,

12Nu va seca. Ai tăi, apoi,

Au să ridice ziduri noi,

Peste ruine și vor pune

Pietre pe temelii străbune.

Vei fi numit drept „Dregător

Al tuturor spărturilor”.

Vei fi, de oameni, înțeles,

Drept „cel ce drumurile-a dres,

Făcând ca țara părăsită

Să fie iarăși locuită.”

13Dacă îți vei opri, de-ndat’,

Picioru-n ziua de Sabat

Și nu vei mai găsi cu cale

Să îți faci gusturile tale

În a Mea sfântă zi și dacă

Sabatul Meu are să-ți placă

Și fi-va a ta desfătare,

Ca să-l sfințești fără-ncetare

Pe al tău Domn și Dumnezeu,

Dacă Îl vei slăvi mereu

Și dacă ai să Îl cinstești,

Dacă nu te-ndeletnicești

Mereu cu treburile tale,

Dacă urmezi căile Sale

Și nu te ții de drumul tău

Care te duce doar la rău,

Dacă apoi tu ai să știi

Ca să te lași de flecării,

14Atunci, în Domnul tu vei sta,

În El doar, te vei desfăta

Și-n țară am să te sui Eu,

Pe înălțimi, unde mereu

Am să te fac – neîndoios –

Ca să fii foarte bucuros

De moștenirea cea pe care,

Iacov, al tău tată, o are.

Așa va fi, căci – negreșit –

Domnul e Cel care-a vorbit.”