Psalmii 17 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Cuvânt de rugă pregătit,Care de David e rostit

1Ascultă Doamne – al meu Tată –

Pricina mea nevinovată,

Și ia necontenit – Părinte –

La strigătele mele-aminte!

Pleacă-Ți urechea – Domnul meu –

Și-ascultă-mi rugile, mereu,

Pentru că ele sunt făcute

Cu buzele neprefăcute!

2Să se arate-acum, aș vrea –

În fața Ta – dreptatea mea!

Pleacă-Ți – te rog – a Ta privire,

Peste a mea neprihănire!

3Doamne, dacă vei căuta

La mine și-mi vei cerceta

Inima noaptea, vei vedea

Că nu găsești nimic în ea.

Încearcă-mi-o cu-a Ta măsură,

Să vezi că tot ce am în gură –

Adică ceea ce vorbesc –

E numai ceea ce gândesc.

4Cât despre legătura mea

Cu oamenii, Tu vei vedea

Că merg după cuvântul Tău

Și mă feresc de omul rău

Cari se arată-asupritor.

5Privește-mi urma pașilor

Și vei vedea că a mea cale

Pe plac îi e inimii Tale.

Nu se va clătina nicicând,

Piciorul meu, pe cale-Ți stând.

6La Tine strig, Doamne al meu,

Pentru că Tu m-asculți mereu!

Pleacă-Ți urechea către mine,

S-ajungă-al meu cuvânt, la Tine!

7Arată-mi Doamne – nu mai sta –

Acuma, bunătatea Ta

Cea minunată și cea mare,

Căci Tu îi scapi pe-aceia care

La Tine s-au adăpostit,

Și izbăvire-ai dăruit –

Prin a Ta dreaptă – tuturor,

Față de toți dușmanii lor!

8Ca pe a ochilor lumină,

Păzește-mă și fă să vină

Asupră-mi ocrotirea Ta,

Căci adăpost îmi voi căta

La umbra aripilor Tale,

9Când oameni răi îmi ies în cale

Și ne-ncetat mă prigonesc,

Iar cei care mă dușmănesc

S-au strâns cu toți să mă-mpresoare

Pentru că vor să mă omoare.

10Inima lor – o Doamne – iată,

Mereu le este încuiată;

În gura lor, neîncetat,

Vorbe semețe s-au aflat.

11Necontenit, mă urmăresc,

Mă înconjoară, mă pândesc

Gândind că au să mă-ncolțească

Și la pământ să mă trântească.

12Ei sunt asemeni unui leu

Flămând și lacom tot mereu,

Sau ca și puiul leului –

La pândă – în culcușul lui.

13O Doamne, Dumnezeul meu,

Te scoală-acuma, Te rog eu!

Ieși înainte și-mi doboară

Vrăjmașii care mă-nconjoară!

Cu sabia să îi lovești

Și astfel să mă izbăvești!

14Doamne, în mâna Ta cea tare,

Se află doar, a mea scăpare.

De oamenii ce-n lume sânt,

Mă scapă, căci ei, pe pământ –

În astă viață – și-au luat

Partea cea bună, ne-ncetat.

Cu bunătăți, Tu ai umplut

Pântecul lor și am văzut

Cât de sătui sunt fiii lor

Și cum apoi, prinosul lor,

La porci l-au aruncat. Dar eu

15Încredințat sunt că, mereu –

În nevinovăția mea –

Să Îți văd fața, voi putea.

De-ndată ce-o să mă trezesc,

Eu, chipul Tău, am să-l zăresc

Și-n fiecare zi, astfel,

Voi fi sătul, privind la El.