Geneza 48 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Iacov înfiază pe fiii lui Iosif

1La Iosif, oameni au venit,

Spunându-i: „S-a îmbolnăvit

Bătrânul tău.” Iosif trimise

2Veste, tatălui său, și-i zise:

„La tine-ndată, noi sosim.

Manase și cu Efraim,

Mă însoțesc.” Când a venit,

3Israel astfel i-a vorbit:

„La Luz, Domnul s-a arătat

Și-apoi m-a binecuvântat.

4Mi-a spus: „Am să te fac să crești;

Mult foarte, ai să te-nmulțești;

Vei fi o ceată de popoare.

Cât despre țara asta-n care

Azi ești străin, ți-o voi da ție

Și-urmașilor ce au să-ți vie!”

5‘Nainte ca-n Egipt să fim,

Manase și cu Efraim,

Ți s-au născut. Vor fi ai mei –

Ca Ruben, Simeon – și ei.

6Ceilalți fii, care au să-ți vie –

După ăști doi – ai tăi să fie.

Își vor purta numele lor,

În moștenirea fraților.

7Când ne-am întors noi din Padan

Și am intrat în Canaan,

Lângă Efrata a murit

A ta măicuță. Ne-am oprit,

Și-n drum spre Betleem apoi,

A trebuit s-o-ngropăm noi.”

Binecuvântarea celor doi fii ai lui Iosif

8Iacov privi pe-acei copii,

Care-i erau lui Iosif, fii:

„Spune-mi acum, cine sunt ei?”

9„Aceștia sunt copiii mei,

Pe care Domnul mi i-a dat.”

Israel a continuat:

„Apropie-i, și-n fața ta,

Eu îi voi binecuvânta.”

10Iacov, bătrân cum se găsea,

Acuma, foarte slab vedea.

Iosif, copiii, și-a adus

Și-n fața tatălui i-a pus

Pe amândoi. I-a-mbrățișat

Israel, și i-a sărutat.

11Apoi, lui Iosif, i-a vorbit:

„O clipă doar, nu m-am gândit,

Că am să te mai văd vreodată.

Dar bunătate îmi arată –

Precum vezi – astăzi, Dumnezeu,

Lăsându-mă să-i văd și eu,

Acuma, pe urmașii tăi.”

12Iosif, atunci, pe fiii săi,

De lângă Iacov, i-a luat

Și-n fața lui, s-a închinat.

13Luă pe Efraim apoi –

Cu mâna dreaptă – și-napoi –

La stânga, lângă Israel –

L-a așezat. Cu stânga, el,

Luându-l pe Manase-l duse

Și-n dreapta tatălui îl puse.

14Iacov, dreapta, și-a ridicat-o:

Pe Efraim a așezat-o –

Pe capul său. Stânga și-o puse,

Pe-al lui Manase cap. Făcuse,

Lucrul acesta, înadins.

Când mâinile și le-a întins,

Voit, el le-a încrucișat.

Apoi i-a binecuvântat.

15Iacov, pe Iosif, îl chemase

Întâi, și-l binecuvântase,

Spunându-i: „Domnul Dumnezeu,

În fața cărui umblu eu –

Din ziua-n care m-am născut –

Domnul în care au crezut

Avram, Isac – părinții mei –

Cel ce m-a izbăvit, pe ei –

16Pe-acești copii – să îi vegheze

Și să îi binecuvânteze.

Să-mi poarte numele, să crească,

În țară să se înmulțească!”

17Lui Iosif nu i-a prea plăcut,

Pe tatăl său, când l-a văzut,

Că dreapta, el și-a așezat-o

Pe Efraim. I-a ridicat-o,

Voind s-o pună pe Manase.

Israel, însă, mâna-și trase.

18Iosif, atuncea, i-a vorbit:

„Tată! Nu-i bine! Ai greșit!

Manase-i cel născut întâi!

Pune-ți, pe al lui căpătâi,

19Mâna ta dreaptă!” El n-a vrut,

Spunându-i: „Fiule-am știut

Cum că Manase e acel

Care-i mai mare. Însă el –

Decât frate-său – o să fie

Mai mic. În vremea ce-o să vie,

Ei fi-vor cete de popoare –

Cel mic, însă, va fi mai mare.”

20Iacov, la sine, i-a chemat

Și-apoi, i-a binecuvântat,

Spunându-le: „Necontenit,

Are să fie pomenit

Numele vostru-n Israel,

Căci astfel va vorbi acel

Care va binecuvânta:

„Domnul, doresc a se purta

Cu voi, ca și cu Efraim

Și cu Manase – precum știm.”

Deci Efraim este cel pus –

Decât Manase – mai presus.

21Iacov, către al său fecior –

Deci către Iosif – zise: „Mor,

Dar Dumnezeu va fi cu voi.

Vă va aduce înapoi,

În țara ‘ceea minunată,

Care, de El, fusese dată

Părinților – Avram, Isac.

22Iată acuma, ce-am să fac:

O parte-n plus, tu vei avea,

Față de ceilalți frați, căci ea –

Cu sabia și arcul meu –

De la Amor, am smuls-o eu.”