1Doamne, mereu Tu ești Acel
Ce-i e păstor, lui Israel.
De-aceea, Te rugăm fierbinte,
Necontenit să iei aminte,
Pentru că Tu-l povățuiești
Pe Iosif și îl cârmuiești
Asemenea turmei de oi.
Arată-Te Doamne, apoi,
Plin de putere, strălucind,
Pe heruvimi doar, călărind!
2Doamne, puterea Îți trezește
În Efraim și-apoi pornește
Prin Beniamin și prin Manase
Și-ajută ale noastre case!
3Doamne, ridică-ne și-apoi,
Să lumineze peste noi
Lumina de pe a Ta față,
Căci iarăși vom fi plini de viață
Și va scăpa al Tău popor!
4O, Doamne al oștirilor,
Cât încă, va mai ține oare,
Mânia Ta, nespus de mare,
Cu toate că, neîncetat,
Poporul, rugi, Ți-a înălțat?
5Pâine cu lacrimi, Tu i-ai dat
Și lacrimi doar, l-au adăpat.
6Ne faci să fim mărul pe care
Se ceartă, fără încetare,
Vrăjmașii noșt’ și râd apoi,
Ei între ei, privind la noi.
7Doamne, mereu să iei aminte
La ruga noastră cea fierbinte:
Doamne, ridică-ne și-apoi
Să lumineze peste noi
Lumina de pa a Ta față,
Căci iarăși vom fi plini de viață
Și va scăpa al Tău popor,
O, Doamne al oștirilor.
8Doamne, o vie ai luat
Tu, din Egipt. Ai alungat
Neamuri, iar via dobândită,
Pe-al lor pământ a fost sădită.
9În fața ei, loc ai făcut
Și-ntreaga țară s-a umplut
De rădăcinile pe care
Le-a făcut via Ta cea mare,
10Iar umbra ei s-a tot lățit,
Încât și munții i-a umbrit.
11Mlădițele și le-a întins
Până la mare, și-au atins
Lăstarii, malul Râului.
12Acum, ea e a nimănui.
De ce-ai rupt gardul ridicat
În jurul ei și i-ai lăsat
Pe trecători să năvălească
Asupră-i, să o jefuiască?
13Mistrețul, în păduri aflat,
A mers în ea și a scurmat,
Iar fiarele, de pe câmpie,
Mănâncă – ne-ncetat – din vie.
14O, Doamne al oștirilor,
Întoarce-Te spre-al Tău popor!
Din cer, Te uită către noi,
Să cercetezi via apoi!
15Să ocrotești, necontenit,
Ceea ce dreapta Ți-a sădit,
Și pe fecioru-ales de Tine!
16Privește și ia seama bine,
Căci via Ta este tăiată
Și că în foc e aruncată.
Mustrarea de pe a Ta față
Face să piară a ei viață.
17Găsește Doamne-acum, o cale
Ca peste fiul dreptei Tale
Să se așeze mâna Ta
Și fă-o ca să poată sta
Asupra fiului pe care
Omul ales de Tine-l are!
18Atunci, aproape ne vom ține
Și nu ne-om depărta de Tine.
Înviorează-ne Și-apoi,
Îți vom chema Numele noi.
19Doamne, mereu să iei aminte,
La ruga noastră cea fierbinte:
Doamne, ridică-ne și-apoi
Să lumineze peste noi
Lumina de pa a Ta față,
Căci iarăși vom fi plini de viață
Și va scăpa al Tău popor,
O, Doamne al oștirilor.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
