Zaharia 8 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Iată ce-a spus Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are:

2„Așa vorbește, tuturor,

Cel care-i Domn al oștilor:

„Iată că am o râvnă mare,

Pentru Sion, o râvnă care

Mă stăpânește și se-arată

Că de mânie-i încărcată.”

3Domnul a zis, a doua oară:

„Către Sion Mă întorc iară,

Căci în Ierusalim, voiesc –

De-acuma – ca să locuiesc.

Ierusalimul – veți vedea –

Un nume nou, că va avea:

„Cetatea credincioasă” – iată –

I se va spune. Totodată,

Muntele Celuia pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are,

„Muntele sfânt”, va fi chemat.”

4Domnul din nou a cuvântat:

„Pe ulițele răsfirate

Ce-s în Ierusalim aflate,

Oameni în vârstă vor fi iar.

Bătrâni – atunci – mulți fi-vor, dar,

Vor sta alăturea de ei,

De-asemenea, multe femei.

Cu toți, toiege, vor purta

În mâini, care vor arăta

Mulțimea mare-a anilor

Care se află-asupra lor.

5Băieți și fete au să fie

La joacă, plini de veselie,

Pe ulițele răsfirate

Pe tot cuprinsul din cetate.”

6Iată ce-a zis Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are:

„Dacă acest lucru, cumva,

Îl va mira pe cineva

Din cei ce sunt o rămășiță

Din al poporului vost’ viță,

Credeți că lucru-acesta, oare,

Și pentru Mine-i de mirare?”

7Iată ce-a spus Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are:

„Aflați dar, ce voi face Eu:

Îmi izbăvesc poporul Meu,

Din țara de la răsărit

Și din cea de la asfințit.

8Îl voi aduce înapoi

Și la Ierusalim, apoi,

Va locui poporul Meu

Și Dumnezeu îi voi fi Eu.

Îl voi conduce cu dreptate,

În adevăr și bunătate.”

9Așa a zis Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are:

„Brațele să vă întăriți

Voi toți cei cari azi auziți

Cuvintele, de proroci spuse,

În ziua-n care au fost puse

Pietrele temeliilor

Casei Domnului oștirilor,

Când lucrul iarăși se pornește

Și al Lui Templu se zidește!

10‘Naintea zilelor aceste,

Nici o răsplată nu mai este

Pentru ceea ce a muncit

Omul sau vitele-au trudit.

Nici oamenii care intrau,

Precum nici cei care ieșeau,

Parte de pace n-au avut,

Pentru că – iată – am făcut

Ca toți să fie dezbinați

Și de vrăjmași înconjurați.

11Dar pentru-această rămășiță

Din a poporului vost’ viță,

N-am să mai fac cum am făcut

În vremile care-au trecut.

12Semănăturile-au să fie

Bune, iar vița cea de vie

Și câmpul vor da rod bogat,

Căci roua le va fi udat.

Aceste lucruri, arătate,

Cu toate au să fie date –

Atunci – la astă rămășiță

Din al poporului vost’ viță.

13Așa precum blestem erați

Când printre neamuri vă aflați –

Tu, casă a lui Israel

Și voi, din Iuda, tot la fel –

Am să vă mântuiesc apoi

Și veți ajunge a fi voi –

În lume – pentru fiecare,

Mereu, o binecuvântare.

Vă întăriți și-n orice vreme,

Voi nu aveți de ce vă teme!”

14Iată ce-a spus Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are:

„Căci după cum am căutat

Să vă fac rău, când mâniat

Am fost de-ai voști’ părinți mereu –

Și-apoi de acest lucru Eu

Nu M-am căit – astăzi vă spun

15Cum că în al Meu gând Îmi pun,

Ierusalimului, mereu,

Bine să-i fac de-acuma Eu.

Bine le fac, la cei pe care

Iuda în casa lui îi are.

De-aceea, voi – în orice vreme –

Nu veți avea de ce vă teme!

16Iată dar, ce anume-apoi –

De-acum – aveți a face voi:

În ale voastre porți, când stați,

În adevăr să judecați.

Doar adevărul, fiecare

Să-l spună-aproapelui ce-l are.

Să faceți toate-acestea voi,

Doar în vederea păci-apoi.

17Să nu gândească nimeni rău,

Față de un aproape-al său.

Nu jurați strâmb și vă feriți,

Neîncetat, ca să mințiți,

Pentru că am urât, mereu,

Toate aceste lucruri, Eu.”

18Cuvântul Domnului, de sus,

În acest fel, apoi, mi-a spus:

19„Așa a zis Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are:

„Postul pe cari îl țineați voi

A patra lună, iar apoi

Postul pe care l-ați avut

A cincea lună, cel ținut

În luna-a șaptea și cu cel

Din luna-a zecea, tot la fel,

Pentru-a lui Iuda casă are

Să se prefacă-n sărbătoare.

Acestea toate au să fie

Zile de mare bucurie.

Dar pacea, tot mereu, să știți –

Și adevărul – să iubiți!”

20Așa a zis Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are:

„Multe popoare, mai apoi,

Au să se-ndrepte către voi.

21Aceia care se vădesc

Că-ntr-o cetate locuiesc,

Vor merge-n alta, să-i adune

Pe toți și astfel le vor spune:

„Haideți să mergem să-L cătăm

Pe Domnul, Lui să ne rugăm!

La Domnul oștilor, și voi

Haideți, alăturea de noi!”

22Popoare-atunci, nenumărate,

Pe Domnul oștii au să-L cate,

Căci în Ierusalimul Lui,

Au să se roage Domnului!”

23Așa a zis Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are:

„Când acel timp are să vie,

Oameni din orice seminție,

De orice neam și-orice popor –

Indiferent de limba lor –

De poala hainei au să-l ia

Pe un Iudeu, căci au să vrea

Să îi vorbească: „Vrem și noi

Să fim alăturea de voi,

Căci am aflat că Dumnezeu,

În al vost’ mijloc e mereu!”