Numeri 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Familia lui Aaron

1Iată-i pe fiii ce-i avea

Aron, în vremea când vorbea,

Pe muntele Sinaiului,

Domnul, cu Moise. Fiii lui

2Au fost: Nadab – primul născut;

Abihu-apoi a apărut,

Urmat fiind de Eleazar,

Iar la sfârșit, de Itamar.

3În felu-acesta, s-au numit

Fiii pe cari i-a dobândit

Aron, în lume. Acești frați

Au fost, în urmă, închinați

Lui Dumnezeu, ca să Îi fie,

În slujbă puși, la preoție.

Ei trebuit-au să primească,Întâi, ungerea preoțească.

4Nadab și-Abihu au murit –

Atuncea când au îndrăznit

S-aducă-n fața Domnului,

Un foc străin, pe-altarul Lui,

În a Sinaiului pustiu –

Fără să fi avut vreun fiu.

Cei care-n urmă au slujit,

Ca preoți, după ce-au pierit

Cei doi fii, fost-au Eleazar

Și al său frate, Itamar.

În fața lui Aron, apoi,

Și-au împlinit slujba cei doi.

Slujba leviților

5Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

6„Pe a lui Levi seminție,

Să o apropii, ca să fie

‘Naintea lui Aron adusă

Și-n slujba preotului, pusă.

7Să aibă grijă, ne-ncetat,

De tot ceea ce este dat

În paza lor și, negreșit,

De tot ce este poruncit,

Poporului lui Israel.

Vor împlini, în acest fel –

Leviții – slujba cortului

Și au să stea-naintea lui.

8Ei, de uneltele pe care

Al întâlnirii cort le are,

Mereu, trebuie să-ngrijească

Și de asemeni, să păzească

Tot ceea ce s-a poruncit,

Lui Israel. Ei, negreșit,

Vor face slujba cortului

Și vor veghea asupra lui.

9Tu, pe Leviții care-i ai,

Lui frate’ tău Aron, să-i dai

Și-asemenea, fiilor lui.

Din partea Israelului,

În totul, ei să fie dați,

Pentru Aron – să nu uitați!

10Aron și-ai lui fii să păzească

Slujba primită, preoțească.

Străinul care a venit,

La voi și-n urmă, a-ndrăznit

Să se apropie, să știți,

Cu moartea, să îl pedepsiți.”

11Domnul, pe Moise, l-a chemat

Și-n acest fel, a cuvântat:

12„Iată, cu cale am găsit

Ca să Îmi iau neamul Levit,

Din mijlocul lui Israel;

Înlocuiesc, în acest fel,

Pe-ntâi născuții din popor,

Cu ramura Leviților.

Deci a lui Levi seminție

A Mea va trebui să fie.

13Căci orșicare-ntâi născut

Este al Meu. Cum ați văzut

Când în Egipt ați locuit,

În ziua-n care i-am lovit

Pe-ntâi născuții țării, Eu –

Mie – Mi-am închinat, mereu,

Pe cei dintâi născuți, pe care

Poporul Israel îi are –

Fie din neamul omenesc,

Fie din cel dobitocesc.

Primii născuți, ai Mei sunt! Eu

Sunt – și voi fi – Domnul, mereu.”

Familiile leviților

14În a Sinaiului pustie,

Fusese Moise – cum se știe –

Atunci când Domnul i-a vorbit.

Iată dar, ce i-a poruncit:

15„Să mergi și pe-ai lui Levi fii,

Să-i numeri, căci voiesc să-i știi,

După familiile lor

Și casele părinților.

Vreau dar, ca să se socotească

Toți cei de parte bărbătească.

Să-i iei de la o lună-n sus,

Și să îi numeri, cum am spus.”

16Așa cum Domnul a cerut,

Moise, întocmai, a făcut.

17Iată acum, cum s-au numit

Cei cari, din Levi, au ieșit:

Primul, Gherșon, a fost chemat;

Al doilea fiu este Chehat

Și-apoi, în urmă, a venit

Cel cari, Merari, s-a numit.

18Iată numele fiilor –

După familiile lor –

Pe cari Gherșon i-a zămislit:

Libni a fost primul venit,

Iar cel de-al doilea e Șimei.

19Iată-i acuma, pe acei

Pe care i-a avut Chehat:

Amram, întâiul s-a chemat;

Al doile-ai Ițehar numit;

Hebron, al treilea, a venit,

Iar ultimul e Uziel.

20Merari a avut și el

Doi fii. Întâiul s-a chemat

Malhi, iar Muși i-a urmat.

Iată familiile lor –

Cele ale Leviților:

21De la Gherșon, au provenit

Șimei și Libni, negreșit.

Astfel, familiile lor

Sunt ale Gherșoniților.

22Cei care fost-au numărați,

Adică toți acei bărbați,

De la o vârstă – cum s-a spus –

Pornind de la o lună-n sus,

Au fost, atuncea, șapte mii

Cinci sute, de-ai lui Gherșon fii.

23Locul familiilor lor

Din casa Gherșoniților,

Era-n spatele cortului

Către apusul soarelui.

24Cel care e conducător,

Al casei Gherșoniților,

E Elisaf. Bărbatu-acel

Este feciorul lui Lael.

25În ce privește cortul, lor –

Adică Gherșoniților –

Iată ce li s–a–ncredințat

În a lor grijă, ne–ncetat:

Întâi, locașul cortului

Precum și-acoperișul lui,

Și-asemenea perdeaua care

E așezată la intrare;

26Pânzele curții cortului,

Perdeaua porții curții lui

Și toate funiile care,

Cortul, în slujba sa, le are.

27De la Chehat, au provenit

Toți Amramiții; au ieșit

Ițehariții, Hebroniții

Și-apoi, la urmă, Uzieliții.

Astfel, familiile lor,

Sunt ale Chehatiților.

28Cei care fost-au numărați,

Adică toți acei bărbați,

De la o vârstă – cum s-a spus –

Pornind de la o lună-n sus,

Au fost, atuncea, la opt mii

Și șase sute de copii

Cari, din Chehat, au provenit;

Ei, cortu-n grijă, l-au primit.

29Familiile lui Chehat,

La miazăzi, s-au așezat.

30Cel care e conducător

Al casei Chehatiților,

Elițafan e. Omu-acel

Îi este fiu, lui Uziel.

31În grija lor, s-a-ncredințat

Chivotul, masa și-au urmat

Sfeșnicu-apoi, altarele,

Iar la sfârșit uneltele

Aflate-n slujba cortului,

Perdeaua dinlăuntrul lui

Și tot ce mai ținea de ea –

Adică de acea perdea.

32Cel care-a fost conducător,

Al caselor Leviților,

Era, atuncea, Eleazar –

Al lui Aron fiu. Așadar,

El îi veghea pe-acei bărbați

Care erau însărcinați

De-a îngriji locașul sfânt.

33Iată-i acum, pe cei ce sânt

De la Merari proveniți –

Cari, după el, au fost numiți –

Alcătuind familia lor –

Familia Merariților;

În număr, ei au fost doar doi:

Mahli și Muși mai apoi.

34Cei care fost-au numărați,

Adică toți acei bărbați,

De la o vârstă – cum s-a spus –

Pornind de la o lună-n sus,

Au fost de șase sute mii

Și două sute de copii

Ai lui Merari. Șeful lor –

35Al casei Merariților –

A fost, atuncea, Țuriel;

Abihail este acel

Pe care l-a avut drept tată.

36Iată dar, sarcina lăsată

În seamă la familia lor –

Acea a Merariților:

În rânduiala cortului,

Vegheau la scândurile lui,

Vegheau asupra drugilor,

La stâlpii și la talpa lor;

Uneltele – ținând de-acele

Lucruri ce li s-au dat – și ele

Lăsate-au fost în grija lor.

37Mai aveau grija stâlpilor

Ce, curtea cortului, formau,

Picioarele pe cari stăteau,

Țărușii, funiile lor

Pentru-ntărirea stâlpilor.

38Moise și-Aron cu fii lui,

Ședeau ‘naintea cortului,

Cu fața către răsărit,

Căci ei aveau de-ndeplinit

Ceea ce Domnul poruncise –

Cu Moise-atuncea când vorbise –

Referitor la Israel.

De-asemenea, străinu-acel

Cari, îndrăzneală, va avea

De cort de a se-apropia,

Urma să fie pedepsit,

Fiind, de moarte-astfel, lovit.

39Aron și Moise au făcut

Așa cum Domnul le-a cerut,

Și-au numărat pe toți cei care

Acest neam de Leviți îi are,

De la o vârstă – cum s-a spus –

Pornind de la o lună-n sus.

Au fost, în număr, acești fii,

De douăzeci și două mii.

Răscumpărarea întâilor născuți

40Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

„Numără-ntregul Israel.

Vei număra, acum, din el,

Pe cei de parte bărbătească.

Voiesc dar, să se socotească

Numai acei – precum am spus –

Pornind de la o lună-n sus.

Când ai să-i numeri pe acei –

Tu – după nume, ai să-i iei.

41Pe toți Leviții – pentru Mine –

Voiesc să-i iei, căci ei vor ține

Locul întâilor născuți

Care, de oameni, sunt făcuți.

Iar vitele Leviților

Vor ține locul vitelor

Întâi născute-n Israel!”

42Moise-a făcut, în acest fel,

Și toți acei întâi născuți,

În Israel, au fost trecuți

Apoi, în numărarea lui,

După porunca Domnului.

43Toți cei dintâi născuți bărbați,

Au fost, pe nume, numărați,

De la o vârstă – cum s-a spus –

Pornind de la o lună-n sus.

Sunt două’șidouă de mii – ei –

Și două sute șapte’șitrei.

44Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

45„Pe toți Leviții – pentru Mine –

Voiesc să-i iei, căci ei vor ține

Locul, întâilor născuți

Care, de oameni, sunt făcuți,

Iar vitele Leviților

Vor ține locul vitelor

Întâi născute-n Israel.

Leviții toți vor fi, astfel,

Închinați Mie, pe pământ,

Pentru că Eu, Eu Domnul sânt.

46Să faci apoi, răscumpărare,

Pentru întâi născuții care,

Cu două suteșapte’șitrei,

Mai mulți sunt, ca Leviții Mei.

Pentru ăști fii, din Israel,

Vei proceda în acest fel:

47Cinci sicli iei, de fiecare,

Folosind siclul ce îl are

Sfântul locaș – precum se cere –

Care-i de douăzeci de ghere.

48Acest argint ce îl primești,

Tu, lui Aron, să-l dăruiești –

Și-asemenea fiilor lui –

Căci trebuie ca să îl pui

Să fie drept răscumpărare

Apoi, în locul celor care

Au depășit numărul lor –

Acela al Leviților.”

49Moise-a luat argintul care

Era pentru răscumpărare,

Dat pentru toți acei bărbați

Care n-au fost răscumpărați

Prin numărul Leviților.

50Pentru răscumpărarea lor,

Argintul care s-a plătit,

În sicli fost-a prețuit:

Omie treisute șaizeci

Și cinci de sicli s-au strâns deci,

Luați după siclul pe care

Sfântul locaș, numai, îl are.

51Moise, argintul, l-a luat

Și lui Aron, apoi, l-a dat –

Și-asemenea fiilor lui –

După porunca Domnului.